libă [At: KLEIN, D. 371 / V: liabă, ~ba, ~bi / A și: libă / Pl: libe / E: mg liba „gâscă”] 1-2 i (Trs; are) Strigăt cu care (se cheamă sau) se alungă gâștele ori, (pex) rațele Si: libuca (1-2), libuli (1-2), libușca (1-2), libuța (1-2). 3 i (Reg; are; îf liabă) Strigăt cu care se cheamă câinii Si: cuțu. 4 sf (Reg) Gâscă.