2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leancă2 sfs [At: TDRG / E: mg leányka cf srb lijenka] (Trs) 1 Unealtă folosită la purtatul mosoarelor dintr-o parte în alta a pânzei țesute pe pari. 2 (Îe) A umbla sau a o lua (la) ~ A fugi. 3 (Îe) A-și mânca ~ A înșela pe cineva. 4 (Îae) A-și pierde onoarea. 5 (Îlav) Întors ~ Perpendicular.

leancă1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 83r /22 / Pl: lenci, ~nce / E: ucr лянка] 1 (Pop) Haină lungă până la călcâi, croită după model nemțesc, care se poartă la sărbători. 2 (Mol) Bluză. 3 (Mun; irn) Femeie îmbrăcată prost și neglijent.

LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Regional) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. O femeie ca de treizeci de ani, îmbrăcată într-o leancă sărăcăcioasă. CAMILAR, TEM. 15.

LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”.

LEANCĂ s.f. (Mold.) Haină lungă pînă la călcîie. Deschizîndu-mi leanca, și-au băgat mîna și mi-au pipăit tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. ljanka.

leancă f. Mold. bluză. [Rut. LNIANKA].

1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.

2) leáncă f., pl. lencĭ și lence (d. Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu chivuță). Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leáncă (lénci), s. f.1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leáncă, lenci, s.f. (înv.) 1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă. 2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.

leáncă, lenci, s.f. – (reg.) Gubă zdrențoasă (Papahagi, 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Din ucr. ljanka „haină de pânză de in” (< sl. lininǔ „de in”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Iordan, DA, cf. DER; DLRM, MDA).

leáncă, lenci, s.f. – Gubă zdrențoasă (Papahagi 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Rut. ljanka „haină de pânză de in”, din sl. lininǔ „de in”, cf. pol. lnjanka (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Lean, -ca, -cu v. Elena I 4, II A 2.

Intrare: Leanca
Leanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Leanca
Intrare: leancă
substantiv feminin (F76)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leancă
  • leanca
plural
  • lenci
  • lencile
genitiv-dativ singular
  • lenci
  • lencii
plural
  • lenci
  • lencilor
vocativ singular
plural

leancă

  • 1. regional Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită.
    exemple
    • O femeie ca de treizeci de ani, îmbrăcată într-o leancă sărăcăcioasă. CAMILAR, TEM. 15.
      surse: DLRLC

etimologie: