zadă sf [At: ANON. CAR. / V: (îvp) zad sm, ~die², ~dră, (reg) zădar² sm, zeadă / E: mlp daeda (=taeda)] 1 Arbore rășinos, cu tulpina dreaptă, cu frunze lungi în formă de ace (care cad toamna), cu lemn tare, durabil și foarte prețios, care crește în regiunea alpină inferioară Si: (reg) brad-de-vară, brad-roșu, cadrin, cătrin, crin, crin-de-munte, dăcrin, larice, lariș, lariță, rariț, viadă, zăduț (Larix decidua). 2 (Bot; înv) Pin² (Pinus silvestris). 3 Așchie (1) subțire de zadă (1), de brad sau de alt conifer întrebuințată pentru luminat sau pentru aprins focul. 4 (Pop; d. tulpini de plante, diverse obiecte etc.; îe) A fi (uscat) ~ A fi foarte uscat. 5 (Reg) Grămadă de crengi, coji, ogrinji etc. zdrobite, sfărâmate, tocate etc.

ZADĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

LARICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.^[1]

ZADĂ s. (BOT.; Larix decidua) larice.

ZADĂ s. (BOT.; Larix decidua) larice.

zadă s. v. PIN.

LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipsoidale sau conice, cu un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.

Larix decidua Mill. (syn. L. europaea DC.). Specie care înflorește și înfrunzește în același timp, la sfîrșitul primăverii. Conuri ovat-oblonge, pînă la 4 cm lungime, erecte, cînd sînt tinere au culoarea roșie apoi devin brune. Frunze aciculare, moi, pe lujeri scurți (maro-închis și un mugure în vîrf), cîte 30-40, în fascicule; pe cei lungi, subțiri, pendenți galbeni, așezate în spirală, verzi-gălbui cînd apar, apoi verzi-închis, iar toamna, galbene, înainte de cădere. Arbore, cca 45 m înălțime, cu tulpină brun-închis, de cele mai multe ori piramidală, rară (Pl. 45, fig. 263).

Larix gmelinii Kuzenewa (syn. L. dahurica Laws.). Specie cu conuri (pînă în 3 cm lungime) aproape rotunde, pînă la 20 solzi foarte depărtați la maturitate. Ace scurte.

Larix leptolepis Gordon. Specie cu conuri cu solzi subțiri, lungi pînă la 3,5 cm, margini răsfrînte. Acele, 3,5 cm lungime, verzi, pa partea inferioară albe-albăstrui, grupate pînă la 45, în fascicule. Coroană bogată, lat-piramidală, ramuri viguroase. Arbore înalt pînă la cca 30 m.

Larix occidentalis Nutt. Conuri 2-3 cm lungime, maronii. Ace rigide, liniare. Lujerii tineri negricioși. Ramuri glabre, maronii. Arbore frumos, svelt.

Larix sibirica Ledeb. Specie care înflorește la sfîrșitui primăverii. Conuri în tinerețe verzi-pal, apoi pubescente-roșcate, ovat-oblonge. Frunze aciculare, caduce, lungi de 2-5 cm, dens-fasciculate. Arbore înalt, cu coroană ovat-rotuhdă și ramurile orientate în sus.