zadă sf [At: ANON. CAR. / V: (îvp) zad sm, ~die², ~dră, (reg) zădar² sm, zeadă / E: mlp daeda (=taeda)] 1 Arbore rășinos, cu tulpina dreaptă, cu frunze lungi în formă de ace (care cad toamna), cu lemn tare, durabil și foarte prețios, care crește în regiunea alpină inferioară Si: (reg) brad-de-vară, brad-roșu, cadrin, cătrin, crin, crin-de-munte, dăcrin, larice, lariș, lariță, rariț, viadă, zăduț (Larix decidua). 2 (Bot; înv) Pin² (Pinus silvestris). 3 Așchie (1) subțire de zadă (1), de brad sau de alt conifer întrebuințată pentru luminat sau pentru aprins focul. 4 (Pop; d. tulpini de plante, diverse obiecte etc.; îe) A fi (uscat) ~ A fi foarte uscat. 5 (Reg) Grămadă de crengi, coji, ogrinji etc. zdrobite, sfărâmate, tocate etc.

ZADĂ, zade, s. f. Arbore rășinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare și durabil, foarte prețuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

LARIX Mill, ZADĂ, LARICE, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, 10 specii de arbori înalți, monoici, rășinoși, drepți, scoarță groasă, gri la cei tineri, iar la cei maturi brună și fisurată la bază, coronament rar, răsfirat. Frunze aciculare, caduce, moi, verzi, dispuse – în smocuri de cîte 30-40, pe lujerii scurți, iar pe cei lungi, așezate izolat în spirală, toamna galbene. Flori unisexuate, cele mascule (cu numeroase stamine, fiecare cu cîte 2 saci polinici) galbene, în amenți-ovați, cele femele roșii-închis sau verzi, în amenți solitari, erecți, elipsoidale sau conice, cu un mare număr de cârpele solzoase, 2 ovule la bază, iar mai tîrziu 2 semințe aripate; conurile la maturitate devin brune.

LARICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.^[1]

ZADĂ s. (BOT.; Larix decidua) larice.

larice s.f. (bot.) Larix decidua; zadă, <reg.> brad-de-vară, cădrin, luciu¹, melceajen, molete².

ZADĂ s. (BOT.; Larix decidua) larice.

zadă s. v. PIN.