jota s. f. (cuv. sp.) Dans popular spaniol (aragonez) în trei timpi ◊ „Un balet-pretext pentru mari trupe ale lumii de a demonstra eleganța cu care își poate permite un stil de dans clasic să absoarbă frumusețea violentă, orgolioasă a unei jota aragoneze, a unui zapateado andaluz, a unei seguidilla.” Săpt. 14 II 75 p. 5 [pron. hota] (cf. fr. jota; DN3, DEX-S)

hotă² sf vz jotă

jotă sf [At: DN³ / P: ho~ / Pl: ~te / E: sp jota] 1 Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, în care perechile dansează față în față pe loc. 2 Melodie după care se execută dansul jota (1).

HOTĂ² s.f. v. jotă.

JOTĂ s.f. Dans popular spaniol cu mișcare repede și acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc; melodia acestui dans. [Pron. ho-, var. (rar) hotă s.f. / < sp. jota].

JOTĂ [HO-] s. f. dans popular spaniol de perechi, cu mișcare rapidă, la care perechile dansează față în față pe loc, în acompaniament de castaniete, chitară, tamburină etc.; melodia corespunzătoare. (< sp. jota)

jotă [j pron. sp. h] s. f., g.-d. art. jotei; pl. jote

!jotă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. jotei; pl. jote

jotă (dans) s. f. [j pron. sp. h]

jotă (cuv. sp. [hota]), dans popular spaniol în măsură* de trei timpi, cu o mișcare rapidă. Când este scrisă pentru voce (1) folosește un tempo (2) mai lent. Are caracteristici regionale (j. valenciana, murciana, mahonesa). Cea mai cunoscută este j. aragoneză. (Ex. celebre, în creația lui Glinka și De Falla).

JOTA [hota] (cuv. sp.) Dans popular spaniol, de origine aragoneză, în măsură ternară și cu mișcare foarte vie, care se dansează cu acompaniament de chitară, castaniete, trainglu sau tamburină; melodie corespunzătoare acestui dans.