iachint sm vz iacint

IACINT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă. [Var.: hiacint s. m.] – Din fr. jacinthe.

iacint sm [At: ALEXANDRIA, 52 / V: ~chint, ~tă sf / Pl: ~nți / E: fr jacinthe] 1 (Bot; liv) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 2 (Min; înv) Varietate de topaz.

iacintă sf vz iacint

IACINT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacint s. m.] – Din fr. jacinthe.

HIACINT s.m. v. iacint.

IACINT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].

IACINT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe)

hiacint m. 1. Bot. zambilă; 2. piatră scumpă galbenă bătând în roșu.

*hiacínt, V. iacint.

*iacínt saŭ ĭacínt m. (vgr. ῾yákinthos, de unde lat. hyacinthus, it. giacinto, fr. jacinthe). Zambilă, o floare liliacee cu miros foarte plăcut originară din nordu Africiĭ (hyacinthus orientalis). Un fel de topaz galben care bate în roș.

iacint s. m., pl. iacinți

IACINT s. v. zambilă.

iacint s. v. ZAMBILĂ.

iacint (iacinți), s. m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) și modern din fr. hyacinthe. Var. este înv.

iacint s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră prețioasă).

Iachint (†1372), primul mitropolit al Țării Românești, de origine greacă, chemat la Vicina de voievodul Alexandru Basarab. În 1359 a fost recunoscut de patriarhul ecumenic Calist ca mitropolit al Ungrovlahiei, cu reședința la curtea de Argeș.

IACHINT (c. 1300-1372), primul mitropolit al Țării Românești, cu reședința la Curtea de Argeș (1359-1372). Episcop de Vicina (atestat în 1348). A organizat noua mitropolie și a sfințit unele dintre bisericile ridicate în această perioadă.

IACHINT gr. ’Yάϰινθος „iacint” 1.- mitr. Ungrovl., 1360. 2. Iacint, mod.