ipso- vz hipso-

IPSO- v. hipso-.

hipso- [At: LTR² / E: fr hypso-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Înălțime. 2 Înalt.

IPSO FACTO (lat.) = Prin faptul însuși. Acela care a lovit pe tatăl său ipso facto e vinovat.

HIPSO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „înălțime”, „înalt”. [Var. ipso-. / < fr. hypso-, cf. gr. hypsos].

HIPS(O)- elem. „înălțime”, „înalt”. (< fr. hyps/o/-, cf. gr. hypsos)

IPSO FACTO loc. adv. prin chiar acest fapt, înțeles de la sine, implicit. (< lat. ipso facto)

ipso facto adv. prin faptul însuș, chiar în fapt.

ipso facto (lat.) loc. adv.

ipso facto (lat.) loc. adv.

ipso facto loc. adv.

IPSO-, v. HIPSO-.

HIPSO- (IPSO-) „înălțime, altitudine”. ◊ gr. hypsos „loc înalt, înălțime” > fr. hypso-, germ. id., engl. id. > rom. hipso- și ipso-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă hipsocefalie; sin. hipsicefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. hipsicefalie; ~crom (ipsocrom) (v. -crom), adj., care prezintă hipsocromie; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în moleculele corpului colorat; ~filă (v. -filă₂), s. f., frunză metamorfozată din regiunea terminală a florii sau a inflorescenței, fiind adaptată la funcțiile de reproducere; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de locuri înalte; ~graf (v. -graf), s. n., hipsometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; ~gramă (ipsogramă) (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă variația nivelelor de tensiune, intensitate și de putere de-a lungul unui sistem de transmisie electrică; ~metrie (ipsometrie) (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. 2. Instrument ecologic utilizat în măsurarea cantității de precipitații căzute într-o regiune geografică; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosire terapeutică a climatului de altitudine.

Ipso facto (lat. „Prin însuși acest fapt”) – formulă frecvent folosită, atît în scris cît și în vorbire, cu înțelesul de: „Chiar prin aceasta”, sau „în virtutea faptului însuși”.