2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

im2 sn [At: (a. 1741) URICARIUL, V, 35/10 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; Mol; csnp) Măsură pentru cereale.

im1 sn[1] [At: PALIA (1582), ap. DHLR II / V: i sf / Pl: ~uri / E: ml limus] 1 (Reg) Noroi. 2 Murdărie (mai ales pe corp). 3 Cerumen. 4 Excremente de oaie. corectată modificată

  1. smsn Ladislau Strifler

IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus.

IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus.

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

IM, imuri, s. n. (Regional) Murdărie.

4) *im-, pref. lat. întrebuințat în ainte de b și p îld. in și care corespunde cu rom. ne-, ca în im-berb, im-pudic, îld. ne-bărbos, ne-rușinat. În ainte de alt m cade, ca în imaculat îld. immaculat.

1) im n., pl. urĭ (lat. limus, mîl; it. sp. pg. limo, pv. lim, [fr. limon]. V. imală, imos, imăcĭune). Vest. Nomol. Noroĭ. Jeg, lip, rîp, murdărie pe trup. (CL. 1912, 9, 1054).

3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. îmus). Vechĭ. (Ps. Șch., presupunînd că nu e greșală de scris îld. venim). Venim, mergem.

im, imuri, s.n. – Murdărie; noroi, mâl, glod. – Lat. limus „mâl, noroi” (Șăineanu, Scriban; Cipariu, Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. imolya (Edelspacher, cf. DER).

i[1] sf vz im1 corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IN1/I-/IM- pref. „privativ, negativ”. (< fr. in-, im-, cf. lat. in)

2) *in-, pref. lat. care corespunde cu rom. ne 2, ca lat. in-tactus, rom. ne-atins. Înainte de r și l, se preface în ir, il și apoĭ, după pronunțarea rom., se reduce la un simplu i, ca ireal, ilegal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

im (reg.) s. n., pl. ímuri

arată toate definițiile

Intrare: im
im1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • im
  • imul
  • imu‑
plural
  • imuri
  • imurile
genitiv-dativ singular
  • im
  • imului
plural
  • imuri
  • imurilor
vocativ singular
plural
imă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • ir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

im imă

etimologie:

in (pref.) i im ir

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: