opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Hemu m. anticul nume al munților Balcani.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

hem2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr hem] 1 Materie colorantă din componența hemoglobinei. 2 Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.

HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].

HEM1 s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)

HEM ~uri n. Substanță care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roșii. /<fr. hème

Balcani pl. numiți în antichitate Hemu, lanț de munți în Turcia, începe la E. de Sofia, desparte Bulgaria de Rumelia și sfârșește la capul Emineh, pe Marea Neagră (Balcanic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hem s. n., pl. hémuri

hem s. n., pl. hémuri

Intrare: Hemu
Hemu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hem (s.n.)
hem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hem
  • hemul
  • hemu‑
plural
  • hemuri
  • hemurile
genitiv-dativ singular
  • hem
  • hemului
plural
  • hemuri
  • hemurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hem (s.n.)

  • 1. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: