4 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harea sf [At: (a. 1761) ap. DA ms / Pl: ? / E: nct] (Înv) Tafta groasă cu ape.

hareà f. taftă groasă cu ape: harea de Hio. [Turc. HARÉ].

har2 sn [At: CORESI, EV. 622 / Pl: ~uri / S și: (înv) ghar / E: vsl кѣарь] 1 Însușire care face pe cineva vrednic de admirație. 2 Grație divină acordată omului. 3 (Îe) ~ Domnului! Mulțumită lui Dumnezeu. 4 Putere sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 5 Bunăvoință acordată cuiva din îndurare. 6 (Înv; îe) A afla ~ înaintea cuiva A obține bunăvoința cuiva. 7 (Înv) Milă. 8 Dar. 9 (Îe) A da în ~ A dărui. 10 (Înv; îe) A lua în ~ numele Domnului A comite o blasfemie. 11 (Înv; îe) În ~ Domnului Fără motiv. 12 Rost. 13 (Înv; îe) A ști ~ul unui lucru A se pricepe la ceva.

hârea i [At: MARIAN, ap. DA ms / V: ar~, îr~ / E: cf @harea, hârda, hart] (Reg) Strigăt cu care se îndeamnă oile sau boii.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hareá s. f. – Mătase, moar. Tc. hare (Șeineanu, III, 60). Sec. XVIII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hareá2 s.f. (înv.) un fel de tafta groasă cu ape.

hareá!1 interj. (reg.) strigăt cu care se îndeamnă boii la mers.

hâreá interj. (reg.) strigăt cu care se alungă oile.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Har/ău, -ea, -ia v. Zaharia 5 și Haralambie II A 1.

Hăr/a, -e, -ea, -ești v. Haralambie II 4.

Intrare: Harea
Harea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Harea
Intrare: harea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harea
  • hareaua
plural
genitiv-dativ singular
  • harele
  • harelei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Hărea
Hărea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hărea
Intrare: hârea
hârea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.