GHERASIM, Marin (n. 1937, Rădăuți), pictor român. Lucrări în care interesul pentru limbaj și ample sinteze cromatice se întâlnește cu simbolistica și reprezentarea creștină; geometrismul formal coexistă cu tonuri exuberante și rafinate în același timp (ciclul „Porți”).

GHERASIM, Paul (n. 1925, Botești, jud. Suceava), pictor român. Compoziții cu temă rurală, în culori albe sau gri, ce pun în evidență disonanțele de tonuri vii.

GHERASIM gr. Γεράσιμος, cf. γέρας „dar de onoare” și γεράσμιος „onorat”. I. 1. – (Ștef); Gherasăm (Tec I; Bis R.). 2. Gherăsin (Ard II 161). 3. Cu apoc.: Gherase frecv.; -a (17 A 1 21); Gherasi act.; acomodat cu term. -ie: Gherasie (Olt); Gherăseni s.; Gherăsoiu (Nif). 4. Bǵirosin, fon. ard. (Petrovici, DR V). 5. Gherazie, ard. sec. 18 6. Ghersa (etim. Drăg). II. Scurtat: GHER: 1. Gherla, mold.; olt., 1679 (Sd V 305); -achi, C. (Sur XII); -an act.; Gherea, înv., 1890; Ghereanu (Puc); Gher/eni, -ești ss. (Dm). 2. Gheroiul (Sd XXI). 3. Gherăești s., mold. 4. *Gherăș, -anca t. (Mus). 5. Gherușa f. (Isp I¹; 16 A III 111). 6. + -cu: Ghercu Șt. act. 7. Ghercea munt (17 B I 186: Sd XI 263). Aceste scurtări se pot raporta și la: Ghervasie, Gherontie și Gherman. Gherciu, P., act.; Ghercești s. Cf. srb.-cr. Dera < Gherasim sau Gherman (Rad vol. 82 p. 83) și blg. Γеpчo (Weig). 8. Gherachina b. 1523 (P Gov fol 14) < *Gherache sau cont. cu Achim. III. Din ucr. Γаpаcим (Grinc): 1. Garasim, mold. (Sd XXII 356). 2. Cu g – h: Harasima f., dobr. (RI XT 210). 3. Harasam b. dobr. (ib).

Gherasim Rar ca prenume în onomastica contemporană (mai cunoscut ca nume de familie), Gherasim reproduce numele pers. gr. Gerásimos (pron. Gherásimos) atestat destul de tîrziu în izvoare; radicalul Gera- este însă mai vechi în onomastica greacă, întrucît apare în compusul Gerástratos (+ stratos „armată”) atestat încă din operele dramaturgului grec Menandru, 342 – 292 î.e.n. Apropiat de vb. gerairo „a onora, a respecta, a prețui”, Gerásimos avea semnificația originară „respectabil, onorabil”. Pătruns în onomasticonul creștin și devenit nume calendaristic (mai răspîndit pare a fi cultul unui martir din timpul împăratului Dioclețian), numele grecesc se răspîndește în apusul Europei prin intermediul formei latine Gerásimus; ceva mai frecvent este în răsărit, unde a fost preluat de popoarele slave (în scr. Gherasim este atestat încă din anul 1293, iar în ucraineană din sec. 14) prin intermediul cărora Gherasim intră și în onomastica românească. Foarte rar în documentele mai vechi, el apare totuși încă din anul 1444 (ca nume al egumenului mănăstirii Tismana), în aceeași perioadă fiind atestat și în Moldova. În secolele următoare, documentele înregistrează și formele Gherase (mai răspîndit și frecvent), Gherasăm, Gherasin, Garasim, Harasim, fem. Harasima, Ghera. ☐ It. Gerásimo, magh. Geraszim, bg. Gherásim, rus. Gherásim, ucr. Harasým.