Gherasim Rar ca prenume în onomastica contemporană (mai cunoscut ca nume de familie), Gherasim reproduce numele pers. gr. Gerásimos (pron. Gherásimos) atestat destul de tîrziu în izvoare; radicalul Gera- este însă mai vechi în onomastica greacă, întrucît apare în compusul Gerástratos (+ stratos „armată”) atestat încă din operele dramaturgului grec Menandru, 342 – 292 î.e.n. Apropiat de vb. gerairo „a onora, a respecta, a prețui”, Gerásimos avea semnificația originară „respectabil, onorabil”. Pătruns în onomasticonul creștin și devenit nume calendaristic (mai răspîndit pare a fi cultul unui martir din timpul împăratului Dioclețian), numele grecesc se răspîndește în apusul Europei prin intermediul formei latine Gerásimus; ceva mai frecvent este în răsărit, unde a fost preluat de popoarele slave (în scr. Gherasim este atestat încă din anul 1293, iar în ucraineană din sec. 14) prin intermediul cărora Gherasim intră și în onomastica românească. Foarte rar în documentele mai vechi, el apare totuși încă din anul 1444 (ca nume al egumenului mănăstirii Tismana), în aceeași perioadă fiind atestat și în Moldova. În secolele următoare, documentele înregistrează și formele Gherase (mai răspîndit și frecvent), Gherasăm, Gherasin, Garasim, Harasim, fem. Harasima, Ghera. ☐ It. Gerásimo, magh. Geraszim, bg. Gherásim, rus. Gherásim, ucr. Harasým.