2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gepid, ~ă [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: ger Gepiden] 1 sm (Lpl) Popor germanic (12), originar din Scandinavia, care, în Evul Mediu, s-a stabilit temporar și în Dacia. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține gepizilor (1). 4 a Care provine de la gepizi (1).

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib germanic din prima perioadă a evului mediu, stabilit, temporar, și în Dacia.

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. V. gepizi.

GEPÍD ~zi m. pl. ist. Populație germanică migratoare, care, pe la mijlocul sec. IV, s-a stabilit temporar în nordul Daciei. /<lat. Gepidae, ~arum, fr. Gépides

GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.

Gepizi m. pl. popor gotic venit dela gura Vistulei, așezat în regiunea Tisei, Mureșului și Crișului, unde stăpâniră până la 567, când fură exterminați de Lombarzi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde

gepíd s. m., adj. m., pl. gepízi; f. sg. gepídă, g.-d. art. gepídei, pl. gepíde


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GEPÍZI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație de neam germanic, care, migrând dinspre NE Europei, s-a așezat în sec. 3 în N și V Daciei, precum și în Panonia; după înfrângerea lor de către longobarzi și avari (567), nu mai sunt menționați în istorie.

Intrare: gepid (adj.)
gepid2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gepid
  • gepidul
  • gepidu‑
  • gepi
  • gepida
plural
  • gepizi
  • gepizii
  • gepide
  • gepidele
genitiv-dativ singular
  • gepid
  • gepidului
  • gepide
  • gepidei
plural
  • gepizi
  • gepizilor
  • gepide
  • gepidelor
vocativ singular
plural
Intrare: gepid (s.m.)
gepid1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gepid
  • gepidul
  • gepidu‑
plural
  • gepizi
  • gepizii
genitiv-dativ singular
  • gepid
  • gepidului
plural
  • gepizi
  • gepizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gepid, -ă gepid gepidă

  • 1. (la) plural Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în secolul III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: