2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gauss sm [At: DEX / Pl: ~uși / E: fr gauss] Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă), egală cu a mia parte din unitatea inducției magnetice din M. K. S. (metru, kilogram, secundă).

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GAUSS, gauși, s. m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă). – Din fr. gauss.

GAUSS, gauși, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă).

GAUSS s.m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S. [Pron. gaus. / < fr. gauss, cf. Gauss – matematician și fizician german].

GAUSS s. m. unitate de măsură a inducției magnetice de 10-4 ori mai mare decât tesla[1]. (< fr. gauss)

  1. Formularea neintuitivă „de 10-4 ori mai mare decât” s-ar traduce ca 1 G este echivalentul a 10-4 T (sau 1 mG = 0.1 µT). — Ladislau Strifler

GÁUSS ~și m. Unitate de măsură a inducției magnetice. /<fr. gauss


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gauss s. m., pl. gauși; simb. G

gauss s. m., pl. gauși; simb. G sau Gs


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GAUSS, Carl Friedrich (1777-1855), matematician, fizician și astronom german. Prof. univ. la Göttingen. Contribuții fundamentale în matematică: teoria numerelor („Disquisitiones arithmeticae”), geometrie, algebră, analiză matematică. Prima demonstrație a teoremei fundamentale a algebrei, prima expunere sistematică a teoriei numerelor complexe, introducând reprezentarea lor geometrică. Studii de geometrie diferențială (teoria suprafețelor și reprezentarea conformă). A aplicat metode matematice în studiul electricității și al magnetismului. Inventator al magnetometrului (1832 și, împreună cu W.E. Weber), al primului telegraf electromagnetic utilizabil (1833). A descoperit, prin calcul, asteroizii Ceres, Pallas, Vesta, Iunona. – Teorema lui G., fluxul electric total printr-o suprafață închisă este direct proporțional cu suma algebrică a sarcinilor electrice existente în interiorul acesteia.

Intrare: Gauss
Gauss
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gauss
substantiv masculin (M7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gauss
  • gaussul
  • gaussu‑
plural
  • gauși
  • gaușii
genitiv-dativ singular
  • gauss
  • gaussului
plural
  • gauși
  • gaușilor
vocativ singular
plural
G simbol
  • pronunție: ge, ghe, gî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • G
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gauss G

  • 1. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul electromagnetic C.G.S. (centimetru, gram, secundă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S.
    surse: DN
  • diferențiere Unitate de măsură a inducției magnetice de 104 ori mai mică decât tesla.
    surse: MDN '00
  • comentariu simbol G
    surse: DOOM 2

etimologie: