2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

gâde sfi [At: CHEST. IV, 795 / E: nct] (Reg) Ridicătură de pământ mai mare, de câteva sute de metri.

gâde sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 281 / Pl: gâzi / E: nct] (Mun; Mol) Călău.

GÂDE gâzi m. pop. Persoană care executa condamnații la moarte; călău. /Orig. nec.

gâde m. calău: veni gâdea și o chemă la osândă ISP. [Origină necunoscută].

GÎ́DE, gîzi, s. m. (Învechit) Călău. [Duca] păru atunci a vedea pe gîde. SADOVEANU, Z. C. 128. El boierii aduna Și de moarte-i giudeca. Gîdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea. ALECSANDRI, P. P. 199. – Formă articulată sg. și: gîdea (SADOVEANU, D. P. 28, PANN, P. V. III 116) (gen.-dat. gîdei, BĂLCESCU, O. I 69) s. m.

GÎ́DEA[1] s. m. v. gîde.

  1. La definiția pentru gîde nu este menționată această variantă. Presupun că este vorba doar de varianta formei articulate a singularului. — gall

GÎDE s. m. (ȚR) Călău. Trimise pre gîdea cu un ciomag. ANON. BRÎNCOV. Șărban-Vodă. ... au trimis și pre feciorul Drosului sărdar, tînăr, săracul, la ocnă ... fiind gîde Cobza Dumitrașco căpitan. R. POPESCU ; cf. ST. LEX., 281. Forme gramaticale: art. sg. nom.-ac. gîdea (ANON. BRÎNCOV.; ST. LEX., 281). Etimologie necunoscută. Cf. c ă l ă u, g e l a t, h o h e r.

gî́de m., pl. gîzĭ (cp. cu rut. pol. kut, calăŭ). Rar azĭ. Calăŭ. – Se zice gîdele, al gîdeluĭ și gîdea, gen. fam. al luĭ gîdea: e gîdea cu ștrengu’n mînă (rev. I. Crg. 4, 390).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gấde (pop.) s. m., art. gấdea/gấdele, g.-d. art. gấdei/gấdelui; pl. gâzi

gâde s. m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/ gâdelui; pl. gâzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÎDE s. călău, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîde (gîzi), s. m.1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m. (vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gấde, s.m. – Călău. ♦ (top.) Gâdel, pârâu, afluent al râului Lăpuș. ♦ (onom.) Gâdea, Gadea, Gadia, Gîdea, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÎDE subst. 1. – țig. (16 B II 193); -a b. (17 B I 286); Gîdești s, (17 B II 193), Gîdei act. 3. Gîdeoiu act,; Gîdoiu (Paș); Gădăiu (Romanosl. IV 56 n. 98). 242. Gîdeț, Manea (17 B II 17). 5. Gîdinți s. (Dm; Ștef). 6. Gîdiuță act. (Catina). 7. Gîdesea t. (Dm) prob. dintr-un marital *Gîdeasa.

Intrare: Gâde
Gâde nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gâde
Intrare: gâde
gâde1 (art. gâdele) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâde
  • gâdele
plural
  • gâzi
  • gâzii
genitiv-dativ singular
  • gâde
  • gâdelui
plural
  • gâzi
  • gâzilor
vocativ singular
  • gâde
plural
  • gâzilor
gâde2 (art. gâdea) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâde
  • gâdea
plural
  • gâzi
  • gâzii
genitiv-dativ singular
  • gâde
  • gâdei
plural
  • gâzi
  • gâzilor
vocativ singular
  • gâde
  • gâdeo
plural
  • gâzilor

gâde

  • exemple
    • [Duca] păru atunci a vedea pe gîde. SADOVEANU, Z. C. 128.
      surse: DLRLC
    • El boierii aduna Și de moarte-i giudeca. Gîdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea. ALECSANDRI, P. P. 199.
      surse: DLRLC

etimologie: