fungicid, ~ă sn, a [At: ENC. AGR. 620 / Pl: ~e / E: fr fongicide] 1-2 (Substanță) care se utilizează pentru combaterea ciupercilor parazite.

FUNGICÍD, fungicide, s. n. Substanță care distruge ciupercile vătămătoare plantelor. Împreună cu agrobiologii, chimiștii noștri trebuie să ajute industria socialistă în fabricarea insecticidelor și fungicidelor necesare în lupta împotriva dăunătorilor plantelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 372, 5/2.

FUNGICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ciupercile dăunătoare plantelor. [< fr. fongicide, cf. lat. fungus – ciupercă, caedere – a ucide].

FUNGICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge ciupercile dăunătoare plantelor. (< fr. fongicide)

FUNGICÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre substanțe) Care ucide ciupercile (parazite). /<fr. fongicide

fungicíd² s. n., pl. fungicíde

fungicíd¹ adj. m., pl. fungicízi; f. fungicídă, pl. fungicíde

fungicíd adj. m., pl. fungicízi; f. sg. fungicídă, pl. fungicíde

fungicíd s. n., pl. fungicíde

FUNGI- „ciuperci, fungi”. ◊ L. fungus „ciupercă, burete” > germ. fungi-, it. id., engl. id., fr. fongi- > rom. fungi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ciupercile dăunătoare; ~col (v. -col₁), adj., care trăiește ca saprofit sau ca parazit pe ciuperci; ~form (v. -form), adj., în formă de ciupercă sau de ciupercuță; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; sin. micostatic; ~stază (v. -stază), s. f., inhibare a germinării sporilor și a creșterii unui organism, fără însă a-l omorî; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu ciuperci.