-FLOR elem. flori-.

flori-³ [At: DN³ / E: fr, it flori-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la o) plantă cu flori. 3 Floare.

FLORI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă cu flori”, „floare”. [< fr., it. flori-, cf. lat. flos, -ris].

FLORI-, -FLOR elem. „floare”. (< fr. flori-, -flore, cf. lat. flos, floris)

flor (floară), adj. – Blond, cu părul roșcat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 86). Cuvînt rar în rom., abia dacă a fost atestat în mr. Constituie o explicație mai bună pentru toate numele de persoane și de animale în general se pun în legătură cu floare, cum sînt: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florilă, pentru boi, Floran pentru cîini. În general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu părul galben; însă prin etimologie populară se dau adesea și unor animale care se nasc în săptămîna Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (bălțat cu roșu).

-FLOR „floare, înveliș floral”. ◊ L. flos, floris „floare” > L. sav. -florus, fr. -flore, engl. -florous > rom. -flor.

FLORI- „floare, plantă ornamentală, floral”. ◊ L. flos, floris „floare” > fr. flori-, it. id., engl. id. > rom. flori-. □ ~col (v. -col₁), adj., 1. (Despre insecte) Care trăiește pe flori. 2. (Despre plante ornamentale) Care are flori. 3. Relativ la floricultură; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu floricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale autohtone sau exotice; ~fer (v. -fer), adj., care poartă flori; ~form (v. -form), adj., în formă de floare; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (hormon) care stimulează deschiderea și maturizarea florilor; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces morfologic și fiziologic de dezvoltare a florilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a florilor; ~par (v. -par), adj., (despre mugure) care produce flori.

FLOR lat. Florus. Antroponimul stă în legătură și cu subst. floare I. 1. Flor, mold, (Sd XV 31); – G. (Met. 70); Flora (Syn. 18 aug; Moț); Lora (16 B II 213); Flor/a, I, (Met, 70); -ea, frecv.; -escu; -ești s; Flor/u pren. (P⁶); -ul (Sd XVI); -ea și cu met,: Forlea (Mar.). Florescul, Vintilă, 1483 (Ț-Rom 338);- Socol, popa (Sur IV). 2. Florac, I, ard. 3. Floran s. 4. Cu suf, -ciuc, Florciuc, Nifor (Băl III). 5. Floreciu, Gav., șoltuz(Sd VII 376); Floriciu, Gh., mold., act. 6. Florei (16 B I 59); -ul m-te (Sd XXI). 7. Latinizat; Florian (cf. lat. Florianus) mod; cu afer.: Lorian, I., act și Orian, Nelu act,; Orian Andrei, școlar la Blaj 1755, ard. (RA II 407) 8. Florică b.; Floriceni s.; Floricul t.; Floricoiul, Preda (AO VII 289) soțul Floricăi fiica lui M-Viteazul, n. marital al soțului după soție. 9. Flórie, moț., act; Flurie (TC II 177)- Floriul t. 10. Florin, A., act.; > Lorin (17A III 89); Florin/cu; -ca f. (Moț); Lorinca t.; Florcescu, I., 1820 (AO IX 39). 11. Floriță, act.; – foaia și Floroaica ss. 12. Floroiu (Șchei I). 13. Rotacizat: Frorea diac (Cat); – preot (Sd XV 85); Frorica f. (ibid.), alături de alți Florea și Florica. 14. Floareș, Ioan, act. 15. Vlorin Vîlcsan = Vîlcsan al Florii (13-15 B 76 și 96 și Ț-Rom 128) an. 1421; zis și Florei Vlăcsan, 1434 (Div 67); numele Vlorin genitiv slav feminin < alb. Vlora, ca Mușatin < Mușata. Pentru Vlora (vezi Balotă, Albanica I). 16. Cu h < f: Hloru, Leonard (Cat gr. I) II. 1. Feminine: Floara (Grș 15); Floare (Glos; P¹¹; – fiica lui Efr. Huru (16 A II; Floarea, frecv. 2. Afloarei, Anton, 1792 (AO XXI 198). 3. Florica „jitelnița”, fiica lui Mih. Viteazul (17 B II 78). 4. Florina; 5. Florița (17 A V 184); Floruța (Moț).