crețușcă sf [At: DAMÉ, T. 188 / Pl: ~ște / E: creț + -ușcă] 1 Plantă erbacee din familia rozaceelor cu flori albe, mirositoare cu proprietăți diuretice (Filipendula ulmaria) Si: (reg) aglică, barba-caprei, caprifoaie, pepenică, sânziană, smântânică, taulă, teișoară, voinicească. 2 (Bot; reg) Taulă (Spiraea crenata). 3 (Bot; reg) Cununiță (Spiraea ulmifolia). 4 (Bot; reg) Ferigă-de-câmp (Pteridium aquibinula). 5 (Bot; reg) Barba-caprei (Calacera viscosa).

AGLICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 🌿 1 Plantă cu flori albe, cu miros plăcut foarte pătrunzător; poporul face din ele ceaiu contra vătămăturii, iar vinarii le întrebuințează la aromatizarea vinurilor (Spiraea filipendula) (🖼 44) ¶ 2 = CIUBOȚICA-CUCULUI [blg. aglika].

AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.

CREȚUȘCĂ, crețuște, s. f. Plantă erbacee meliferă și medicinală din familia rozaceelor, cu flori dispuse în corimb, folosită la prepararea unui ceai diuretic (Filipendula ulmaria). – Creț + suf. -ușcă.

AGLICĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

CREȚUȘCĂ ~te f. Plantă erbacee perenă din familia rozaceelor, cu flori albe, folosită în medicina populară și răspândită în regiunile montane. /creț + suf. ~ușcă

aglică s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglicei; pl. aglice

crețușcă s. f., g.-d. art. crețuștei; pl. crețuște

AGLICĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.

AGLICĂ s. v. ciuboțica-cucului.

CREȚUȘCĂ s. v. taulă.

CREȚUȘCĂ s. (BOT.; Filipendula ulmaria) (reg.) caprifoi, pepenea, rânzișoară, sânziană, smântânică, taulă, barba-caprei.

aglică (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.

FILIPENDULA Mill, FILIPENDULA fam. Rosaceae. Gen originar din regiunile continentale din emisfera nordică, cca 10 specii, erbacee, perene, rădăcini, fibroase terminate prin tuberculi. Frunze întrerupt-penate însoțite de stipele caduce. Flori hermafrodite, albe sau purpur (5 sepale, 5 petale, 20-40 stamine puțin cuneiforme cele exterioare mai lungi), grupate în corimbe reunite în panicule. Carpele uscate, cca 15,. libere, cu cîte 2 ovule. Fructe, capsule cu o singură sămînță.

Filipendula purpurea Maxim. (syn. Spiraea palmata Thbg.). Specie originară. din Japonia. Înflorește vara. Flori purpurii, roz. Frunze întrerupt-penate, foliolă terminală mult mai mare cu 5-7 lobi. Plantă perenă cu tulpini de cca 75 cm înălțime, glabre, înfrunzite.

Filipendula ulmaria Maxim. (syn. Spiraea ulmaria. L.). Specie care înflorește vara. Flori albe, odorante, dispuse în corimbe multiflorale. Plantă erbacee, perenă, cu tulpină de cca 1,80 m înălțime, fibrele rădăcinii nu prezintă îngroșări la capete. Frunze întrerupt-penate, foliole mari, ovate. verzi pe ambele părți sau numai cea inferioară. argintie-tomentoasă, nedivizate, foliolă terminală 3-5 lobată, mult mai mare.

Filipendula vulgaris Moench. (syn. F. hexapetala Gilib; Spiraea filipendula L.; Ulmaria filipendula Hill.). Specie care înflorește vara. Flori albe-crem sau puțin rozee, mirositoare, acoperite cu peri aspri, sesile, în corimbe grupate în panicule terminale. Fructe, capsule acoperite cu peri scurți. Plantă (cca 70 cm înălțime) cu fibrele rădăcinilor, la capăt, tuberiform-îngroșate, tulpină simplă, erectă. Frunze întrerupt-penate; nu prea mari, foliole oblonge, incis-penat-fidate, pe ambele părți verzi.