3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

dumbrăvean, ~ă a [At: EMINESCU, L. P. 137 / Pl: ~eni, ~ene / E: dumbravă + -ean] (Rar) 1 Care aparține unei păduri tinere și nu foarte dese ce crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri. 2 Privitor la o pădure tânără și nu foarte deasă care crește în văi, pe locuri de șes, pe lângă râuri.

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Rar) Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. – Dumbravă + suf. -ean.

DUMBRĂVÁN, -Ă adj. v. dumbrăvean.

DUMBRĂVEÁN, -Ă, dumbrăveni, -e, adj. (Neobișnuit) De dumbravă, al dumbrăvii. (Atestat în forma dumbrăvan) Ici prin noaptea dumbrăvană și prin văi om duce-o bine. EMINESCU, L. P. 137. – Pronunțat: -vean. - Variantă: dumbrăván, -ă adj.

DUMBRĂVEÁN ~eánă (~éni, ~éne) rar Care ține de dumbravă; propriu dumbrăvii. /dumbravă + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dumbrăveán adj. m., pl. dumbrăvéni; f. dumbrăveánă, pl. dumbrăvéne

dumbrăveán adj. m., pl. dumbrăvéni; f. sg. dumbrăveánă, pl. dumbrăvéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dumbrăveán, -ă, dumbrăveni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dumbrava. 2. (Locuitor) din Dumbrava. 3. Al dumbrăvii, privitor la dumbravă. 4. Pasăre migratoare (Coracias garrulus) ♦ (onom.) Dumbrăvan, Dumbrăveanu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dumbrava + suf. -ean.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DUMBRĂVEANU, Anghel (n. 1933, Dobroteasa, jud. Olt), scriitor român. Lirică de dragoste și de meditație asupra condiției umane („Fața străină a nopții”, „Tematica umbrei”, „Curtea retorilor”); memorialistică („Fonetica astrelor”); proză („Călătorie în eternitate”). Traduceri.

Intrare: Dumbrăveanu
Dumbrăveanu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumbrăvean (adj.)
dumbrăvean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbrăvean
  • dumbrăveanul
  • dumbrăveanu‑
  • dumbrăvea
  • dumbrăveana
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenii
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenele
genitiv-dativ singular
  • dumbrăvean
  • dumbrăveanului
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenei
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenilor
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenelor
vocativ singular
plural
dumbrăvan adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbrăvan
  • dumbrăvanul
  • dumbrăvanu‑
  • dumbrăva
  • dumbrăvana
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenii
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenele
genitiv-dativ singular
  • dumbrăvan
  • dumbrăvanului
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenei
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenilor
  • dumbrăvene
  • dumbrăvenelor
vocativ singular
plural
Intrare: dumbrăvean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumbrăvean
  • dumbrăveanul
  • dumbrăveanu‑
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenii
genitiv-dativ singular
  • dumbrăvean
  • dumbrăveanului
plural
  • dumbrăveni
  • dumbrăvenilor
vocativ singular
  • dumbrăveanule
  • dumbrăvene
plural
  • dumbrăvenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dumbrăvean (adj.) dumbrăvan

  • 1. rar Al dumbrăvii, privitor la dumbravă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ici prin noaptea dumbrăvană și prin văi om duce-o bine. EMINESCU, L. P. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dumbravă + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09