3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Dobrogeanu (Constantin) m. V. Gherea.

DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Dobrogea. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1), privitor la Dobrogea ori la dobrogeni. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean.

dobrogean, ~ă [At: URECHE, L. 196 / Pl: ~eni, ~ene / E: Dobrogea + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Dobrogei sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1). 5-6 a Referitor la Dobrogea sau la dobrogeni (1). 7 a Originar din Dobrogea.

DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Dobrogei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau populației ei, privitor la Dobrogea sau la populația ei. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean.

DOBROGEÁN2, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în Dobrogea sau este originară din această regiune.

DOBROGEÁN1, -Ă, dobrogeni, -e, adj. Din Dobrogea, care ține de Dobrogea. Datoriei lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. Între linia întortocheată, unde pămîntul dobrogean se frînge ca să se facă țărm, și linia onduloasă a nisipurilor veșnic vînturate de lopețile mării se întinde, cu întreruperi, un brîu de pante mănoase. GALACTION, O. I 437. De trei nopți însă turcul dobrogean Ahmet Mamet doarme la carceră. SAHIA, N. 114.

Gherea (Dobrogeanu) m. eminent critic, unul din șefii socialismului român, născut la Ecaterinoslav și mort la București: Studii critice (1853-1920).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dobrogeán (do-bro-) adj. m., s. m., pl. dobrogéni; adj. f. dobrogeánă, pl. dobrogéne

dobrogeán adj. m., s. m. (sil. -bro-), pl. dobrogéni; f. sg. dobrogeánă, pl. dobrogéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHEREA (DOBROGEANU-GHEREA) 1. Constantin Dobrogeanu-G. (1855-1920, n. Slaveanka, Ucraina), critic literar; unul dintre conducătorii social-democrației române. Teoretician al mișcării socialiste în România („Ce vor socialiștii români?”, „Concepția materialistă a istorie”). Îndrumător al revistei „Contemporanul” și al altor publicații social-culturale legate de mișcarea muncitorească. Autor al unor lucrări de sinteză asupra societății românești („Neoiobăgia”, „Socialismul în țările înapoiate”), de critică și estetică literară („Studii critice”). A dus o polemică de răsunet cu T. Maiorescu, susținând principiul „artei cu tendință” și „critica științifică”. Studii consacrate unor mari scriitori contemporani (Eminescu, Coșbuc, Caragiale, Vlahuță). M. post-mortem al Acad. (1948). 2. Ioan (Ionel) Dobrogeanu-G. (1895-1978, n. Ploiești), scriitor și filozof român. Fiul lui G. (1). A analizat noțiunile fundamentale ale simțului comun și contradicțiile acestora („Eul și lumea”). Eseuri, memorialistică („Amintiri”), traduceri.

Intrare: Dobrogeanu
Dobrogeanu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dobrogean (adj.)
dobrogean1 (adj.) adjectiv
  • silabație: do-bro-gean info
adjectiv (A20)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobrogean
  • dobrogeanul
  • dobrogeanu‑
  • dobrogea
  • dobrogeana
plural
  • dobrogeni
  • dobrogenii
  • dobrogene
  • dobrogenele
genitiv-dativ singular
  • dobrogean
  • dobrogeanului
  • dobrogene
  • dobrogenei
plural
  • dobrogeni
  • dobrogenilor
  • dobrogene
  • dobrogenelor
vocativ singular
plural
Intrare: dobrogean (s.m.)
  • silabație: do-bro-gean info
substantiv masculin (M22)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobrogean
  • dobrogeanul
  • dobrogeanu‑
plural
  • dobrogeni
  • dobrogenii
genitiv-dativ singular
  • dobrogean
  • dobrogeanului
plural
  • dobrogeni
  • dobrogenilor
vocativ singular
  • dobrogeanule
  • dobrogene
plural
  • dobrogenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dobrogean (adj.)

  • 1. Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor, privitor la Dobrogea ori la dobrogeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114.
      surse: DLRLC
    • Între linia întortocheată, unde pămîntul dobrogean se frînge ca să se facă țărm, și linia onduloasă a nisipurilor veșnic vînturate de lopețile mării se întinde, cu întreruperi, un brîu de pante mănoase. GALACTION, O. I 437.
      surse: DLRLC
    • De trei nopți însă turcul dobrogean Ahmet Mamet doarme la carceră. SAHIA, N. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Dobrogea + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98

dobrogean (s.m.)

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Dobrogea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Dobrogea + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98