Deleni pl. localitate în jud. Botoșani, renumită pentru carierele sale de piatră de moară.

delean, ~ă [At: (a. 1677) BUL. COM. IST. V, 207 / Pl: ~i și ~leni / E: deal + -ean] 1-2 smf, a (Îoc câmpean, muntean, vălean) (Persoană) originară de la deal. 3-4 smf, a (Persoană) care trăiește la deal. 5 a (D. așezări omenești) Care este așezat la deal. 6-7 a Specific (regiunii de deal sau) locuitorilor de la deal. 8-9 a Referitor la (regiunea de deal sau) la locuitorii de la deal.

deleancă sf [At: TDRG / Pl: ~lence / E: delean + -că] 1 (Rar) Femeie originară de la deal. 2 (Rar) Locuitoare de la deal. 3 (Art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: delencuța. 4 Melodie după care se execută deleanca (3) Si: delencuță.

delean n. locuitor din părțile muntoase.

delean s. m., pl. deleni

delean, -ă, deleni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Dealu. 2. (Locuitor) din Dealu. În Maramureș sunt două localități cu acest nume: Dealu Mare și Dealu Corbului. ♦ (onom.) Deleanu, Delian, nume de familie (8 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Dealu + suf. -ean.

DELENI 1. Com. în jud. Constanța; 2.328 loc. (1995). 2. Com. în jud. Iași; 9.945 loc. (1995). Expl. de calcare masive și gresii. Centru pomicol. Sericicultură; apicultură; piscicultură (iazurile Gurguiata, Strâmbu ș.a.). Sanatoriu TBC. 3. Com. în jud. Vaslui; 2.577 loc. (1995). Expl. de calcare.

Dele/a, -anu, -ni, -neea v. Nedelea I 5 și Pantelimon VI 2.