dărbar sm vz dârvar

dărvar sm vz dârvar

dărvăli vt vz dârvăli

dărvări vt vz dârvăli

dâlvări vt vz dârvăli

dârvar [At: HURMUZACHI X, 531 / V: (înv) dăr~, (reg) dărbar / Pl: ~i / E: vsl дръварь] (Înv) 1 sm Slugă cu statutul de scutelnic¹, care avea obligația de a aduce stăpânului lemne din pădure și a se îngriji de încălzirea camerelor. 2-3 sm, a (Rar) (Animal) care este destinat unor munci grele. 4 (Reg; îf dărbar) Țigan.

dârvăli vt [At: POLIZU / V: (reg) dârvăli, dăr~, dâlv~, ~ări, der~, derveli, dreveli / Pzi: ~lesc / E: dârvală] (Înv) 1 A murdări la lucru hainele Si: a dârmoli (1). 2 A scoate hainele din folosință prin prea multă purtare Si: a dârmoli (2). 3 (Reg) A supune oameni sau animale la muncă foarte grea Si: a dârmoli (3). 4 (Reg) A supraveghea executarea unei munci grele Si: a dârmoli (4). 5 (Pex) A dresa pentru muncă Si: a dârmoli (5). 6 (Reg) A certa foarte rău Si: a dârmoli (6). 7 (Reg) A blestema, dând celui rău Si: a dârmoli (7). 8 (Reg) A bătători pământul Si: a dârmoli (8). 9 (Reg) A face una cu pământul Si: a dârmoli (9).

dârvări v vz dârvăli

dervări vt vz dârvăli

derveli vt vz dârvăli

dreveli² v vz dârvăli

❍ DÎLVĂRI 👉 DÎRVĂLI.

‡ DÎRVAR sm. Țigan întrebuințat de stăpîn la tot felul de lucrări, în special la căratul lemnelor din pădure [sl. drŭvarĭ „tăietor de lemne”].

❍ DÎRVĂLI (-ălesc), DÎRVĂRI, DÎLVĂRI (-ăresc) vb. tr. 1 A munci în tot felul, a pune la tot felul de lucrări, a prăpădi prin tot soiul de muncă ¶ 2 A feșteli, a murdări (ȘEZ.) [dîrvar].

DÎRVĂRI 👉 DÎRVĂLI.

❍ DREVELI (-elesc) vb. intr. Trans. (VIC.) A bate, a pieptăna lîna cu dreava.

DÎRVAR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.

dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă.

dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală).

dîrvărésc v. tr. (d. dîrvar). Munt. Rar. Dervelesc, ștrăpățuĭesc. – Mold. -ălesc?

dârvar (înv.) s. m., pl. dârvari

dârvar (rar) s. m., pl. dârvari

dârvar s. m., pl. dârvari

DÂRVARI, com. în jud. Mehedinți, 3.235 loc. (1995).

Darvar/i, -u v. Dîrvar 1.

dârvar, dârvari, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure.