ANGHINARE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.

ANGHINARE f. Plantă erbacee cu frunze mari, spinoase, cu flori roșii-violete, care este folosită în alimentație și în industria farmaceutică. [G.-D. anghinarei] /<ngr. ankinára

anghinare s. f., g.-d. art. anghinarei

CYNARA L. CINARA, fam. Compositae. Gen originar din regiunile mediteraneene și Insulele Canare, cca 12 specii, erbacee, erecte. Frunze mari, simplu și tripenate. Flori purpur, violete, albastre sau albe, dispuse într-un capitul mare, terminal, sepale pieloase, imbricate, cu un apendix lat sau lanceolat, spinos, deseori cu vîrful colorat.

Cynara cardunculus L., « Cardon ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori dispuse în capitule (cca 11-12 cm diametru) singulare, roșii, violacee, cu sepalele (solzii) ovate, terminate într-un spin puternic. Frunze mari, glabre pe ambele fețe, pețiolate, bipenatifide, terminate într-un spin gălbui. După modul de folosire, planta (cca 2 m înălțime) poate fi anuală (uz culinar) sau bienală, ca plantă ornamentală. Tulpină erectă, groasă, ramificată, pubescentă, înfrunzită.

Cynara scolymus L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori violete-albastre, într-un capitul mare (cca 14 cm lățime), receptacul mărit și cărnos, comestibil, sepale late, îngroșate, ia bază fără spini. Frunze mai mici, mai puțin penate față de specia precedentă, aproape fără spini. Plantă de cca 1,40 m înălțime.

ANGHINARE s. (BOT.; Cynara scolymus) (rar) scolim, (reg.) carciofoi.