DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.

DOVLECEL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

DOVLEAC ~eci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek

*cucúrbită f., pl. e (ca și cucurbătă). Căldarea alambiculuĭ.

dovleac s. m. (sil. -vleac), pl. dovleci

dovlecel s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecei

CUCURBITA L., BOSTAN, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din America și India, cca 27 specii, anuale, erbacee. Tulpină lungă, întinsă sau agățătoare, cu numeroși cîrcei ramificați. Flori mari, galbene, solitare, cu corolă campanulat-infundibuliformă, cu petale concrescute. Fruct, des subrotund.

Cucurbita pepo L. « Bostan ». Specie care înflorește în iun.-aug. Flori monoice (20 cm diametru), galbene, solitare. Fructe mari de culoare variabilă, galbene, albe, verzi etc., lunguiețe sau rotunde. Frunze cordiforme, profund lobate cu sinusuri adînci, 5 lobi acuți, aspre. Plantă anuală, erbacee, meliferă. Tulpină lungă, întinsă pe pămînt și agățătoare, cu peri rigizi și cîrcei ramificați.

DOVLEAC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.

DOVLEAC s. v. cap.

DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.