CRISTEI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu și cu aripile roșcate, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crâstel, cârstel s. m.] – Din sl. krastĕlĭ.

cristei-de-baltă (pasăre) s. m., pl. cristei-de-baltă, art. cristeii-de-baltă

cristei² sm [At: LB / V: ~el / Pl: ~ / E: cf cârstei] 1 (Orn; reg) Cârstei. 2 (Îc) ~-de-baltă Pasăre migratoare acvatică, cu aripi scurte, cu cioc lung, ascuțit și cu penaj brun-măsliniu (Rallus aquaticus). 3 (Reg) Joc la priveghi nedefinit mai îndeaproape.

CRISTEI DE BALTĂ (< sl.) s. m. Pasăre călătoare din ordinul gruiformelor, cu viață ascunsă, mai mult nocturnă, strîns legată de mediul acvatic, bună înotătoare, de c. 28 cm, cu penaj cenușiu-brun, pătat pe spate și cu dungi brune pe flancurile cenușii-deschise, avînd ciocul mai lung decît capul (Rallus aquaticus).

CÎRSTEIU, Mold. CRISTEIU, Bucov: CÎRSTEL, CRÎSTEL Băn. Trans. CÎRȘTEL, CRÎȘTEI, CRĂSTEU, CRISTEL, CRĂSTEȚ, CRISTEȚ sm. 🐦 1 Pasăre din ordinul picioroangelor, cu ciocul scurt, care trăește prin ierburile înalte unde-și face cuibul (Crex pratensis) (🖼 1272): cârsteii și greierii tăcuseră la ceasul acela de taină (DLVR.); numai un cristeiu n’avea somn într’o fîneață (S.-ALD.) ¶ 2 ~-DE-BALTĂ, pasăre băltăreață, de mărimea unui sitar, cu ciocul mai lung decît capul, cu coada și aripile scurte, care se hrănește cu insecte și moluște (Rallus aquaticus) (🖼 1273) [vsl. krastĕlĭ].

cristei-de-baltă s. m., art. cristeiul-de-baltă; pl. cristei-de-baltă

cristei-de-baltă (pasăre) s. m., art. cristeiul-de-baltă; pl. cristei-de-baltă, art. cristeii-de-baltă