2 intrări

4 definiții

cotróc, cotroáce, s.n. (reg.) adăpost, culcuș.

cotroc n. adăpost: pisicile își fac cotroc prin straiuri. [Origină necunoscută].

cotróc și -óg n., pl. oace, oage (cp. cu astruc). Ban. Trans. Culcuș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTROC subst. ard. (adăpost). 1. Cotroci, fam. (Tel 58). 2. Cotrăcen Gh. din București (17 B IV 448). 3. Cotroceni s. și m-re; – tt. mold. și munt. (Argeș); cf. Cotrăceni și Cotărciani < Cotarcă, sau < Cotorc. 4. Cutroci, fam. ar. (Cara 34).

Intrare: cotroc
cotroc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Cotroc
Cotroc