coraliu, ~ie a [At: DN³ / Pl: ~ii / E: coral + -iu] Corai.

* CORAL² sm. și (pl. -ale) sn., * CORALIU (pl. -alii) sn. 1 🗺 Mărgean ¶ 2 🌿 CORALE-'ALBE = HURMUZ [germ. și lat. coralium].

CORALIU, -IE adj. Corai. [< fr. corallin].

coraliu, -lii.

Coralia Puțin folosit la noi, Coralia este un împrumut recent și livresc din Occident, dar nici acolo prenumele nu este prea vechi, el datînd probabil din epoca romantică. Dacă această ipoteză, care vede în Coralia o invenție literară, pe baza unui cuvînt cunoscut și la noi, coral „mărgean”, ar putea fi inexactă în ceea ce privește vechimea numelui, ea este exactă în ceea ce privește etimonul propus. Cuvîntul coral, care desemnează fie substanța calcaroasă secretată de corallium rubrum, fie chiar celenteratul din clasa antozoarelor (sînt cunoscute coloniile de corali din zonele mediteraneene sau tropicale), reproduce, prin intermediul lat. corallum sau coralium, gr. korallion (după cum atestă una dintre inscripțiile grecești, cuvîntul era folosit și într-o epocă mai veche cu valoare de nume personal), de origine nesigură, probabil semitică.