COPAN, copane, s. n. (Pop.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

copan¹ sn [At: BARCIANU / Pl: ~e / E: bg копан] Pop. 1 Pisălog. 2 Coapsă de animal. 3 Picior de pasăre.

COPAN, copane, s. n. (Reg.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

COPAN, copane, s. n. (Regional) Șold, coapsă de animal (mai ales de pasăre). Venea... să-i aducă Leonorei, în legăturică... cîteva felioare de pîine albă, un copan de pui ciugulit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 129. Mă culcam pe garoafe, soro, mă îndopam cu copane de curcan, sugeam «mandaline» și ronțăiam dulciuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

copan n. șold de pasăre. [Cf. bulg. KOPAN, pisălog (de unde coapsă, după analogia formei)].

copán n., pl. e (bg. kópan, maĭ, cĭocan, dim. kópanče, copan; alb. kopán, ngr. și vgr. kópanon, pisălog). Munt. ș. a. Cotoĭ, picĭor (șold) de pasăre friptă (BSG. 1022. 163). – Și copană, pl. e.

copan (pop., fam.) s. n., pl. copane

copan (pop.) s. n., pl. copane

copan s. n., pl. copane

COPAN s. v. coapsă.

copan s. v. COAPSĂ.

copan (copane), s. n. – 1. Pisălog de piuliță. – 2. Pulpă, copan. – Mr. copan, megl. cupan. Bg. kopan (DAR) sau gr. și ngr. ϰάπανον.

copan, copane, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă de pasăre sau de miel. 2. pisălog (pentru usturoi).

COPAN, oraș precolumbian, centru religios al Imperiului Maya, întemeiat potrivit tradiției la c. 469, în NE Hondurasului de astăzi. Cercetările arheologice au degajat monumentale construcții destinate observațiilor astronomice, înconjurate de construcții civile. Abandonat în sec. 9.