copán¹ sn [At: BARCIANU / Pl: ~e / E: bg кoпaн] Pop. 1 Pisălog. 2 Coapsă de animal. 3 Picior de pasăre.

copán² sm vz clapon

COPÁN, copane, s. n. (Pop.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

COPÁN, copane, s. n. (Reg.) Șold, coapsă (de animal). – Din bg. kopan.

COPÁN, copane, s. n. (Regional) Șold, coapsă de animal (mai ales de pasăre). Venea... să-i aducă Leonorei, în legăturică... cîteva felioare de pîine albă, un copan de pui ciugulit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 129. Mă culcam pe garoafe, soro, mă indopam cu copane de curcan, sugeam «mandaline» și ronțăiam dulciuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 243.

copán (pop.) s. n., pl. copáne

copán s. n., pl. copáne

COPÁN s. v. coapsă.

copán (copáne), s. n. – 1. Pisălog de piuliță. – 2. Pulpă, copan. – Mr. copan, megl. cupan. Bg. kopan (DAR) sau gr. și ngr. ϰάπανον.

copán, copáne, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă de pasăre sau de miel. 2. pisălog (pentru usturoi).

copan n. șold de pasăre. [Cf. bulg. KOPAN, pisălog (de unde coapsă, după analogia formei)].

copán n., pl. e (bg. kópan, maĭ, cĭocan, dim. kópanče, copan; alb. kopán, ngr. și vgr. kópanon, pisălog). Munt. ș. a. Cotoĭ, picĭor (șold) de pasăre friptă (BSG. 1022. 163). – Și copană, pl. e.

copan s. v. COAPSĂ.

COPAN, oraș precolumbian, centru religios al Imperiului Maya, întemeiat potrivit tradiției la c. 469, în NE Hondurasului de astăzi. Cercetările arheologice au degajat monumentale construcții destinate observațiilor astronomice, înconjurate de construcții civile. Abandonat în sec. 9.