4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constánt, ~ă [At: GFIICA, S. 209 / Pl: ~nți, ~e / E: fr constant, lat constans, -ntis] 1 a Care rămâne neschimbat Si: invariabil, statornic. 2 a (Pex) Credincios. 3 (Ecn; îs) Capital ~ Parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 4 a (Ggf; îs) Climate ~e Climate în care diferența dintre media de temperatură a verii și cea a iernii nu depășește 7, 8°C. 5 a (Ggf; îs) Vânturi ~e Vânturi care, în unele regiuni ale globului, bat în aceeași direcție tot timpul anului. 6 a (Mat; îs) Cantitate ~ă Cantitate care rămâne neschimbată în raport cu altele, variabile. 7 sf (Mat) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 8 sf Mărime care caracterizează un fenomen, aparat, substanță. 9 av Mereu.

constánță sf [At: PONI, F. 305 / E: fr constance, lat constantia] 1 Statornicie. 2 Perseverență.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic. ◊ Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 3. S. f. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc. – Din fr. constant, lat. constans, -ntis.

CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia.

CONSTÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. – Din fr. constance, lat. constantia.

CONSTÁNT, -Ă, constanți, -te, adj. (În opoziție cu variabil) Care rămîne neschimbat; neschimbător, invariabil, statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vînturi constante = vînturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului.

CONSTÁNTĂ, constante, s. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare rămîne neschimbată.

CONSTÁNȚĂ s. f. Statornicie, perseverență.

CONSTÁNT, -Ă adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant, lat. constans].

CONSTÁNTĂ s.f. 1. (Mat.) Mărime cu valoare invariabilă, neschimbată. 2. (Fiz.) Mărime care caracterizează un fenomen, un material, un aparat etc. 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. [< fr. constante].

CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia].

CONSTÁNT, -Ă I. adj. care rămâne neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție. II. s. f. 1. (mat.) mărime având o valoare invariabilă. 2. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat. (< fr. constant, lat. constans)

CONSTÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi constant; perseverență. (< fr. constance, lat. constantia)

CONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care persistă într-o anumită stare; existent într-o stare neschimbată. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecvență în convingeri; statornic. /<fr. constant, lat. constans, ~ntis

CONSTÁNTĂ ~e f. 1) Mărime care nu-și schimbă valoarea. ~a gazelor. ~ radioactivă. 2) med. Indice care consemnează starea normală a organismului. 3) log. Expresie a cărei semnificație este socotită fixă. /<fr. constante

CONSTÁNȚĂ f. Caracter constant. /<fr. constance, lat. constantia

constant a. 1. statornic, stăruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimbă: în lumea asta nimic nu-i constant.

constanță f. tărie sufletească, stăruință, statornicie.

*constánt, -ă adj. (lat. cónstans, -ántis, d. con-, împreună, și stare, a sta. V. staŭ, consist). Statornic, stabil, invariabil: caracter constant, fericire constantă.

*constánță f., pl. e (lat. constantia. V. in-, re- și sub-stanță). Statornicie, stabilitate în opiniunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constánt adj. m., pl. constánți; f. constántă, pl. constánte

arată toate definițiile

Intrare: Constante
Constante nume propriu
nume propriu (I3)
  • Constante
Intrare: constant
constant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constant
  • constantul
  • constantu‑
  • constantă
  • constanta
plural
  • constanți
  • constanții
  • constante
  • constantele
genitiv-dativ singular
  • constant
  • constantului
  • constante
  • constantei
plural
  • constanți
  • constanților
  • constante
  • constantelor
vocativ singular
plural
Intrare: constantă
constantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constantă
  • constanta
plural
  • constante
  • constantele
genitiv-dativ singular
  • constante
  • constantei
plural
  • constante
  • constantelor
vocativ singular
plural
Intrare: constanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constanță
  • constanța
plural
genitiv-dativ singular
  • constanțe
  • constanței
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constant

  • 1. Care rămâne neschimbat.
    exemple
    • Devotament constant.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producție care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. geografie Vânturi constante = vânturi care suflă în aceeași direcție în tot cursul anului.
      surse: DLRLC

etimologie:

constantă

  • 1. matematică Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Element al limbajului formalizat, reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat.
    surse: DN

etimologie:

constanță

etimologie: