mirează sf vz mireasă

MIREASĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.

MIREASĂ¹ ~ese f. 1) Tânără în ziua nunții sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă

MIREASĂ² ~ese f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roșiatice și cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă

mireasă s. f., g.-d. art. miresei; pl. mirese

MIREASĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriță; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriță. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poala-Maicii-Precista.

MIREASĂ s. v. primulă.

COLEUS Lour., URZICUȚĂ, MIREASĂ, fam. Labiatae. Gen originar din, Africa și Asia tropicală, cca 120 specii, vivace, în sere și interioare, anuale în cultura de cîmp, în zonele temperate. Tulpina (cca 15-80 cm înălțime) erectă sau pendentă, împreună cu ramificațiile în 4 muchii. Frunze opuse, mari, cordiforme, cu margine dințată, adînc-ondulate sau plane, cu un colorit deosebit, roșu, galben, brun, verde, unicolore, panașate. Flori mici, nesemnificative, dispuse în spice terminale, erecte sau raceme, albe, albastre, purpurii, mov.

Coleus blumei Benth. Specie care înflorește toamna. Flori bleu și albe, fără importanță decorativă. Frunze opuse, mari, cordiforme, ovate, dințate pe margine, cu fața plană, crenată, cu desene și culori diferite: unicolore, bălțate, galbene, verzi, violete, roșii, roșii-brune, bronzate, arămii, roz, purpurii, deseori culorile dispuse în zone concentrice. Tulpina (cca 8 cm înălțime), în 4 muchii. Perenă, de seră, de obicei tratată ca plantă anuală (Pl. 23, fig. 135).

Coleus pumilus Blanco (syn. C. rehmeltianus A. Berger). Specie care înflorește toamna-iarna. Flori albastre-închis în spice lungi de cca 12 cm, terminale. Frunze (cca 3 cm lungime) pestrițe, roșii-cafenii cu marginea verde, ovat-cordiforme, margine dințată, opuse. Tulpină (cca 22 cm înălțime) pendentă.

Coleus thyrsoideus Bak. Specie care înflorește iarna. Flori albastre-strălucitor dispuse în raceme. Frunze opuse, cordiforme, dințate pe margini. Plantă de cca 90 cm înălțime. Iarna necesită 13-16°C.