Cleopatra f. regina Egiptului, învinsa de Octaviu, se ucise înțepându-se cu o aspidă (67-30).

Cleopatra 1. Fiica lui Idas și a Marpessei, căsătorită cu Meleager. După moartea soțului ei s-a spînzurat. 2. Fiica lui Boreas și a Orithyiei. Era soră cu Chione, cu Zetes și cu Calais (v. și Boreades). Aruncată în închisoare de către soțul ei Phineus – care voia s-o ucidă ca să se căsătorească cu altă femeie – Cleopatra a fost eliberată de argonauți.

CLEOPATRA, numele a șapte regine ale Egiptului elenistic. Mai importantă: C. VII (51-49 și 48-30 î. Hr.). Înlăturată de la domnie de fratele ei Ptolemeu XII; a fost readusă pe tron de Cezar, pe care l-a urmat apoi la Roma (46-44 î. Hr.); după bătălia de la Philippi (42 î. Hr.) s-a apropiat de Marc Antoniu, a cărui soție a devenit. După înfrîngerea de la Actium (31 î. Hr.) și cucerirea Egiptului (30 î. Hr.) de către Octavian, s-a sinucis.

CLEOPATRA, gr. numele reginei Egiptului. 1. f., mold., 1827 (Sd XXII 299); -f., olt., 1813 (Gorj 88); – Ghica, soția prințului rus Trubețcoi (conac Ia Băicoi, v. Dicț. jud. Prahova); 2. Vulgar: Pleupata (Sc). 3. Scurtat: Cleo, Cleuța. 4. + Fira: Cleofira act. (Valea Bistriței-Bicaz).

Cleopatra Celebra regină a Egiptului și eroina unor cunoscute capodopere ale literaturii universale, Cleopátra, purta un nume de origine grecească. Vechile izvoare grecești atestă existența lui Kleopátra (numele soției lui Filip I al Macedoniei și al uneia dintre fiicele acestuia, precum și nume ereditar, ca și Ptolemeu pentru bărbați, în casa Lagizilor din Egipt) și a corespondentului său masculin Kleópatros încă din perioada clasică, cu cîteva sute de ani înaintea erei noastre. Ca marea majoritate a numelor vechi grecești și numele în discuție este un compus din două elemente foarte cunoscute și frecvente în onomastica greacă: kleos „glorie” ca în Androkles (+ aner, andros „bărbat”), Empedokles (+ empedos „ferm”), Perikles (+ peri „superior”), Sophokles (+ sophos „înțelept” etc.) și patér, gen. patrós, „tată”. (Patrokles este format din aceleași elemente dar în ordine inversă). Un hipocoristic al lui Kleópatros este Klópas, devenit nume independent sau patronim și cunoscut chiar din N.T. (un discipol al lui Iisus și una dintre cele trei numite Maria, Maria Cleophae „Maria a lui Kleopas”). Deși numele nu este calendaristic și deci nu are nici o legătură cu biserica, Cleopatra, reluat în Bizanț în jurul anului 1000 și ceva mai tîrziu în apusul Europei direct din istoria veche, probează capacitatea de rezistență în timp a unor nume dinafara onomasticonului creștin, dar bine susținute de tradiție și de faima purtătorilor. La noi, Cleopatra apare încă din sec. 19, frecvența lui crescînd pe măsură ce ne apropiem de epoca contemporană. Aparținînd probabil aceleiași baze, Clepa și Clapa pot fi puse pe seama influenței neogrecești directe sau prin intermediar slav. ☐ Ultima regină a Egiptului, Cleopatra a VII-a (după moartea ei, în anul 31 î.e.n., Egiptul devine provincie romană). Viața ei dramatică, aventuroasă, împletită cu a celor două ilustre personalități ale istoriei romane (Cezar și Marc Antoniu) precum și sfîrșitul ei tragic (s-a sinucis după căderea Alexandriei) au constituit subiecte excelente pentru Shakespeare în tragedia Antoniu și Cleopatra, Corneille, în Pompeius, G.B. Shaw în Cezar și Cleopatra etc.

Nasul Cleopatrei – „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată fața lumii ar fi fost schimbată”. (În originalul francez: „Si le nez de Cléopatre eût été plus court, toute la face de la terre aurait changé”). E o reflecție (VI, 18) din volumul Pensées (Cugetări) al lui Blaise Pascal. Se citează mai ales tradusă. Umorul exprimării și renumele eroinei au asigurat succesul acestei observații. Pascal, care aprecia că femeile cu nasul lung sînt mai frumoase și au o putere mai mare de seducție, și-a imaginat că regina Cleopatra a Egiptului (69-30 î.e.n.), dacă ar fi avut nasul mai scurt, n-ar fi fost atît de ispititoare și, prin urmare, n-ar mai fi cucerit inimile lui Cezar și Antonius, stăpînii din acea epocă ai Romei și ai lumii. În acest caz regina n-ar fi înrîurit istoria acelor vremi, așa cum a făcut-o, adică nasul ei mai scurt n-ar mai fi schimbat... fața lumii (jocul de cuvinte e intenționat: nasul și fața!). Astăzi reflecția lui Pascal despre „nasul Cleopatrei” e citată cînd vrem să arătăm că un mic amănunt, aparent fără importanță, poate determina consecințe mari și neprevăzute. LIT.

Perla Cleopatrei – Istoria anecdotică povestește că regina Cleopatra a Egiptului a uimit pe Marc Antoniu prin luxul și risipa nesăbuită. La un ospăț, oferit în cinstea lui Antoniu, cînd acesta și-a exprimat deschis surprinderea față de cheltuielile exagerate ale reginei, Cleopatra a desprins cea mai frumoasă perlă de la cerceii ei, a dizolvat-o într-un pahar cu acid și l-a băut în sănătatea triumvirului roman, spunînd: „Omagiul pentru Antoniu le întrece pe toate”. Cum această anecdotă păcătuiește cel puțin prin două inexactități (perla nu se topește în acid și regina n-ar mai fi continuat banchetul după o asemenea băutură), expresia „perla Cleopatrei” desemnează un fapt uluitor, incredibil. IST.