Cleopatra Celebra regină a Egiptului și eroina unor cunoscute capodopere ale literaturii universale, Cleopátra, purta un nume de origine grecească. Vechile izvoare grecești atestă existența lui Kleopátra (numele soției lui Filip I al Macedoniei și al uneia dintre fiicele acestuia, precum și nume ereditar, ca și Ptolemeu pentru bărbați, în casa Lagizilor din Egipt) și a corespondentului său masculin Kleópatros încă din perioada clasică, cu cîteva sute de ani înaintea erei noastre. Ca marea majoritate a numelor vechi grecești și numele în discuție este un compus din două elemente foarte cunoscute și frecvente în onomastica greacă: kleos „glorie” ca în Androkles (+ aner, andros „bărbat”), Empedokles (+ empedos „ferm”), Perikles (+ peri „superior”), Sophokles (+ sophos „înțelept” etc.) și patér, gen. patrós, „tată”. (Patrokles este format din aceleași elemente dar în ordine inversă). Un hipocoristic al lui Kleópatros este Klópas, devenit nume independent sau patronim și cunoscut chiar din N.T. (un discipol al lui Iisus și una dintre cele trei numite Maria, Maria Cleophae „Maria a lui Kleopas”). Deși numele nu este calendaristic și deci nu are nici o legătură cu biserica, Cleopatra, reluat în Bizanț în jurul anului 1000 și ceva mai tîrziu în apusul Europei direct din istoria veche, probează capacitatea de rezistență în timp a unor nume dinafara onomasticonului creștin, dar bine susținute de tradiție și de faima purtătorilor. La noi, Cleopatra apare încă din sec. 19, frecvența lui crescînd pe măsură ce ne apropiem de epoca contemporană. Aparținînd probabil aceleiași baze, Clepa și Clapa pot fi puse pe seama influenței neogrecești directe sau prin intermediar slav. ☐ Ultima regină a Egiptului, Cleopatra a VII-a (după moartea ei, în anul 31 î.e.n., Egiptul devine provincie romană). Viața ei dramatică, aventuroasă, împletită cu a celor două ilustre personalități ale istoriei romane (Cezar și Marc Antoniu) precum și sfîrșitul ei tragic (s-a sinucis după căderea Alexandriei) au constituit subiecte excelente pentru Shakespeare în tragedia Antoniu și Cleopatra, Corneille, în Pompeius, G.B. Shaw în Cezar și Cleopatra etc.