3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciúciu [At: REV. CRIT. III, 93 / E: ciuci4] 1 av (Reg) Pe vine. 2 av (Reg) Ghemuit. 3-4 sn (Pfm) Gest făcut cu degetul mare pus între degetul arătător și cel mijlociu în semn de (dispreț sau) sfidare. 5 sn (Pfm; îe) Îți dau ~ Nu-ți dau nimic. 6 sn (Arg) Penis.

ciúci3 smp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg)l Tăieței. 2 Mâncare din tăieței.

ciúci2 sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Crap mic.

CIUCI, ciuci, s. m. (Reg.) Crap mic.

ciuciu(lean) m. crap mai mic de 30 cm. [Cf. ciuciulete].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciúci s. m. – (Arg.) Penis, membru viril. Țig. čuči „țîță”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), cf. țig. sp. chuchai „țîță” (Besses 65). Nu știm dacă este același cuvînt ciuci, s. m. (crăpcean).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciúciu s.m. (reg.) pui de crap (mai mic decât ciortanul); ciuciulean.

ciuci2 s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire.

ciuci1 s.m. pl. (reg.) tăiței.

ciúci1, adv. – Poziția joasă a corpului, așezare pe vine, ghemuire. – Et. nec. (MDA); din ciuci2.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUCIU (cf. Pașca, p. 208). 1. – mold. (Ștef); – ard., 1722 (Paș); – hațegan, 1758 (Hat); – olt. (AO XVI 369); mold. și olt. (Sur V; Sd VI 475). 2. Ciuciueni și Ciuciuleni ss. (Sur XI). 3. Ciucioi, Ioan (AO XIV 101). 4. Ciuciulă, V. din Ceraș (BCI XII 141). 5. Ciuciulei (17 B IV 507). 6. Ciucea (v. Ciuc 6) > Ciuceanu fam. 7. Cf. Ciuciuma (Dm).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciuciu I pron. neg. nimic. II adv. deloc. III s. invar. (înv.) penis.

Intrare: ciuciu
ciuciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Ciuciu
Ciuciu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciuciu
Intrare: ciuci (s.m.)
ciuci (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuci
  • ciuciul
  • ciuciu‑
plural
  • ciuci
  • ciucii
genitiv-dativ singular
  • ciuci
  • ciuciului
plural
  • ciuci
  • ciucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)