2 intrări

5 definiții

ciotấrcă sf [At: PAS CU, S. 228 / V: ciutúrcă / Pl: ~rci / E: cioturi + -că] (Reg) 1 Copac cioturos. 2 Buștean. 3 (Fig) Vită mică și slabă.

CIOTÂRCĂ, ciotârci, s. f. (Reg.) Arbore foarte strâmb și cioturos; buștean noduros. – Din ciot.

CIOTÎ́RCĂ, ciotîrci, s. f. (Regional) Arbore foarte strîmb și cioturos, buștean noduros; cioată. Creștinul se puse pe-o ciotîrcă, ca în ticnă să-și duhănească ceas otravă de titiun. ȘEZ. VIII 65.

cĭotî́rcă f., pl. e și î́ (d. cĭot). Mold. Rar. Cĭoată, buturugă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOTÎRCĂ, Ion (Nuc), < subst. (copac cioturos).

Intrare: ciotârcă
ciotârcă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciotârcă ciotârca
plural ciotârci ciotârcile
genitiv-dativ singular ciotârci ciotârcii
plural ciotârci ciotârcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ciotârcă
Ciotârcă