2 intrări

5 definiții

cic1 sm [At: BĂCESCU, P. 163 / V: cec (pl: cecuri) sn / Pl: cíci / E: nct] (Iht; Trs) Țipar (Missgurnus fossilis).

Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIC. 1. Cic fam. act. (Jiul Ard); -ul, 1598 (Glos; Sd VI 462; Paș). 2. Cica, St., ar. (RI V 113); – ard. (Ard); – munt. (16 B II 16) < ipoc. Oncica. 3. + -an: Cicănești s. Cf. t. Ciuc < subst. ciuc (vîrf).

Intrare: cic
cic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cic cicul
plural cici cicii
genitiv-dativ singular cic cicului
plural cici cicilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cic
Cic