opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

cic1 sm [At: BĂCESCU, P. 163 / V: cec (pl: cecuri) sn / Pl: cici / E: nct] (Iht; Trs) Țipar (Missgurnus fossilis).

Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.

Enciclopedice

CIC. 1. Cic fam. act. (Jiul Ard); -ul, 1598 (Glos; Sd VI 462; Paș). 2. Cica, St., ar. (RI V 113); – ard. (Ard); – munt. (16 B II 16) < ipoc. Oncica. 3. + -an: Cicănești s. Cf. t. Ciuc < subst. ciuc (vîrf).

Intrare: Cic
nume propriu (I3)
  • Cic
Intrare: cic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cic
  • cicul
  • cicu‑
plural
  • cici
  • cicii
genitiv-dativ singular
  • cic
  • cicului
plural
  • cici
  • cicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „Cic” (14 clipuri)
Clipul 1 / 14