4 definiții pentru cic

cic1 sm [At: BĂCESCU, P. 163 / V: cec (pl: cecuri) sn / Pl: cíci / E: nct] (Iht; Trs) Țipar (Missgurnus fossilis).

Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.

Intrare: cic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cic
  • cicul
  • cicu‑
plural
  • cici
  • cicii
genitiv-dativ singular
  • cic
  • cicului
plural
  • cici
  • cicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)