3 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

CHEPENEAG s. n. v. căpeneag.

CHEPENEAG s. n. v. căpeneag.

chepeneag sn vz căpeneag

CHEPENEAG, CĂPENEAG (pl. -ege) sn. 1 Haină boierească de paradă, strînsă pe trup: Mihnea a îmbrăcat chepeneag de catifea roșie (ODOB.) 2 Manta de ploaie; (P): după ploaie, ~, se zice cînd ni se aduce ceva prea tîrziu, cînd nu mai e nevoie, ori cînd se iau măsuri de pază după ce s’a întîmplat o nenorocire, sau după ce a trecut primejdia [ung. köpenyeg].

chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemenea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].

chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.

CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneag s. n.] – Din magh. köpenyeg.

CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneag s. n.] – Din magh. köpenyeg.

căpenea sf vz căpeneag

căpeneag sn [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: chep-, chip-, ~ea sf / Pl: ~ege / E: mg köpenyeg, tc kepenek] 1 (Trs; Ban) Manta. 2 (Trs; Ban) Manta militară. 3 (Trs; Ban; îe) După ploaie, ~ Prea târziu! 4 (Trs; Ban; îe) Și-a întors ~ul pe dos Și-a schimbat părerea pe neașteptate. 5 (Trs; Ban; îae) S-a supărat. 6 (Reg) Glugă a cojocului. 7-8 Fund al căciulii (sau al pălăriei). 9 (Mol; înv; îf chep-) Manta având croiala unui pardesiu, uneori cu guler răsfrânt din blană de vulpe. 10 (Mol; înv; îf chep~) Haină de însurătoare a flăcăilor Si: (înv) giubea. 11 (Mol) Copăcel.

chipănag sn vz căpeneag

chipineg sn vz căpeneag

CĂPENEAG (pl. -ege) sn. Olten. Bucov. Trans. Maram. 👉 CHEPENEAG.

CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Învechit) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. Că-s voinic, nu-s blăstămat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi ridica c-un baltag. ȘEZ. VII 145.

CĂPENEAG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă, care acoperea tot corpul. V. palton, suman.Magh. köpenyeg.

căpeneag n. haină cu glugă a Bănățenilor. [Ung. KÖPENYEG]. V. chepeneag.

căpeneág, V. chepeneag.

Ortografice DOOM

chepeneag v. căpeneag

chepeneag v. căpeneag

!căpeneag (înv., reg.) s. n., pl. căpenege

căpeneag/chepeneag (înv.) s. n., pl. căpenege/chepenege

căpeneag / chepeneag (haină, glugă) s.n., pl. căpenege / chepenege

Etimologice

căpeneag (căpenege), s. n. – Haină lungă și largă, pelerină. – Var. chepeneag. Mag. kőpőnyeg (DAR; Gáldi, Dict., 86).

Enciclopedice

CĂPENEAG sau chepeneag, subst. manta de ploae, haină boierească. 1. Căpeneag, C., Ion (17 A II 226); 2. – vătaf din Căpenegi (17 A IV 140).

Sinonime

CĂPENEAG s. v. manta.

căpeneag s. v. MANTA.

Regionalisme / arhaisme

chepeneag, s.n. v. căpeneag („manta, pelerină”).

chepeneag, s.n. – v. căpeneag.

chepeneag, s.n. – v. căpeneag.

căpeneag (chepeneag), căpeneaguri (chepeneaguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel.

căpeneag, (chepeneag), s.n. (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc. – Din magh. köpönyeg „manta” (MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).

căpeneag, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – (reg.; înv.) 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi, 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea, 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud, 1908; Șăineanu, DA, Galdi, cf. DER; MDA). Cuv. rom. > ucr. kepeněag (Scriban).

căpeneag, (căpenegaș, chepeneag), s.n. – 1. Manta, pelerină: „Din pânza de pă obraz, / Și-o făcut căpenegaș” (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească de paradă; căput domnesc (Bârlea 1924). – Din magh. köpönyeg „manta” (Bud 1908).

Intrare: Chepeneag
Chepeneag nume propriu
nume propriu (I3)
  • Chepeneag
Intrare: chepeneag
chepeneag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căpeneag
căpeneag2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N16)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagul
  • căpeneagu‑
plural
  • căpenege
  • căpenegele
genitiv-dativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagului
plural
  • căpenege
  • căpenegelor
vocativ singular
plural
căpeneag1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagul
  • căpeneagu‑
plural
  • căpeneaguri
  • căpeneagurile
genitiv-dativ singular
  • căpeneag
  • căpeneagului
plural
  • căpeneaguri
  • căpeneagurilor
vocativ singular
plural
chipănag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căpenea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chepeneag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagul
  • chepeneagu‑
plural
  • chepenege
  • chepenegele
genitiv-dativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagului
plural
  • chepenege
  • chepenegelor
vocativ singular
plural
chipineg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chepeneag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagul
  • chepeneagu‑
plural
  • chepeneaguri
  • chepeneagurile
genitiv-dativ singular
  • chepeneag
  • chepeneagului
plural
  • chepeneaguri
  • chepeneagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpeneag, căpenegesubstantiv neutru

  • 1. învechit Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: manta
    • format_quote Că-s voinic, nu-s blastamat, Știu potirii ce să-i fac, Că-s voinic cu căpeneag; M-oi pleca după un fag Ș-oi rîdica c-un baltag. ȘEZ. VII 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.