2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cadrilatér sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr qadrilatere] 1 (Gmt) Figură plană cu patru laturi. 2 (Mil) Regiune cuprinsă între patru laturi, pe care sunt cetăți întărite.

Cadrilater n. partea din Bulgaria dunăreană coprinsă între Turtucaia și Balcic cedată României în 1913. Cadrilaterul e constituit din cinci comune urbane: Silistra, Turtucaia, Dobrici, Balcic și Cavarna, având o suprafață de 8362 km. și o populație de 340.000 loc., dintre cari 40.000 Români, 32.000 Bulgari și 20.000 Greci (restul Turci, Evrei, Armeni, etc,). Regiune agricolă și comercială, bogată în porturi și în situri pitorești.

*cadriláter și cŭa- n., pl. e (fr. quadrilatère, d. lat. quadriláterus, în patru laturĭ. V. echilater). Figură în patru colțurĭ (ca pătratu, dreptunghĭu, trapezu). – Ob. -tér (după fr.). Și patrulater.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cadrilatér s. n., pl. cadrilatére


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CADRILATER, reg. istorică în S Dobrogei, între cursul Dunării și litoralul Mării Negre, cuprinzînd jud. Durostor și Caliacra. A aparținut României în perioada 1913-1940.

Intrare: cadrilater
cadrilater substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadrilater
  • cadrilaterul
  • cadrilateru‑
plural
  • cadrilatere
  • cadrilaterele
genitiv-dativ singular
  • cadrilater
  • cadrilaterului
plural
  • cadrilatere
  • cadrilaterelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cadrilater
Cadrilater
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Cadrilater
  • Cadrilaterul
plural
genitiv-dativ singular
  • Cadrilaterului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)