cabúl sn [At: DA, ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kabul etmek] (Tcî; îe) A face ~ A consimți.

cabul n. în expresiunea (luată din graiul mahalagiilor) a face cabul: a condescinde, a se înjosi: se poate să faci cabul la așa ceva? [Turc. KABUL, consimțire].

Cabul n. oraș în Azia, cap. Afganistanului: 60.000 loc.

cabúl n. (turc. [d. ar.] kabul, consimțire). Vechĭ. A face cabul, a catadixi, a condescinde.

cab sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg, fr cab] Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate.

CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul șade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab].

CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab)

cab (rar) s. n., pl. cáburi

cab s. n., pl. cáburi

cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți).