4 definiții pentru cabul

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cabúl sn [At: DA, ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kabul etmek] (Tcî; îe) A face ~ A consimți.

cabul n. în expresiunea (luată din graiul mahalagiilor) a face cabul: a condescinde, a se înjosi: se poate să faci cabul la așa ceva? [Turc. KABUL, consimțire].

cabúl n. (turc. [d. ar.] kabul, consimțire). Vechĭ. A face cabul, a catadixi, a condescinde.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul.Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți).

Intrare: cabul
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabul
  • cabulul
  • cabulu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cabul
  • cabulului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)