4 definiții pentru cabul
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cabul sn [At: DA, ap. ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kabul etmek] (Tcî; îe) A face ~ A consimți.
cabul n. în expresiunea (luată din graiul mahalagiilor) a face cabul: a condescinde, a se înjosi: se poate să faci cabul la așa ceva? [Turc. KABUL, consimțire].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cabúl n. (turc. [d. ar.] kabul, consimțire). Vechĭ. A face cabul, a catadixi, a condescinde.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cabul s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |