CD, CD-uri, s. n. Tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date. ♦ CD-audio = disc audio-numeric cu diametrul de 12 cm adoptat de marile case de discuri, pentru a înlocui discul de vinil. [Pr.: sidí] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc].

CD s. n. (muz.) Compact disc ◊ „Prima integrală pe CD a opusurilor simfonice enesciene din lume.” R.lit. 37/95 p. 8. ◊ „Al șaselea CD din integrala simfonică a lui George Enescu” R.lit. 18/96 p. 23 [pronunțat sidí] (prescurtare din engl. c[compact] d[isk], fr. c[ompacte] d[isque])

cádmiu sm [At: MACAROVICI, CH. 391 / V: ~um / E: fr cadmium] Metal moale, alb-argintiu, asemănător cu zincul, folosit sub formă de aliaje în medicină, în tehnică etc.

cádmium sm vz cadmiu

CÁDMIU s. n. Metal moale, alb-lucitor, asemănător cu zincul; se întrebuințează, sub formă de aliaje, în medicină, în tehnică etc.

CÁDMIU s. n. Metal moale, alb-lucitor, asemănător cu zincul; se întrebuințează, sub formă de aliaje, în medicină, în tehnică etc. [Pr.: -mi-u] – Fr. cadmium.

CÁDMIU s.n. Metal moale, de culoare albă-argintie, care se aseamănă cu zincul. [Pron. -miu, var. cadmium s.n. / < fr. cadmium].

CÁDMIUM s.n. v. cadmiu.

CÁDMIU s. n. metal moale, alb-argintiu, asemănător cu zincul. (< fr. cadmium)

CÁDMIU n. Metal moale de culoare alb-argintie, folosit, mai ales, pentru obținerea unor aliaje. [Sil. cad-miu] /<fr. cadmium

*cádmiŭ n., (d. cadmie). Chim. Un metal alb bivalent, moale, maleabil și foarte ductil. E analog cositoruluĭ, se topește la 315° și ferbe la 770° dînd niște vaporĭ veninoșĭ. Sulfura luĭ (CdS) e galbenă și se întrebuințează în pictură. Descoperit de Stromeyer și Hermann la 1818.

CD (angl.) [pron. sidí] s. n., art. CD-ul; pl. CD-uri

cádmiu [miu pron. mĭu] s. n., art. cádmiul; simb. Cd

cádmiu s. n. [-miu pron. -miu], art. cádmiul; simb. Cd

cadmiu

Cd, simbol chimic pentru cadmiu.

cd (METR.), simbol pentru candelă.

CADMIU (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 112,41, p. t. 321°C, p. f. 768°C); metal alb-argintiu. Se găsește în natură sub formă de combinații în minereuri de zinc. Funcționează în combinații în starea de valență 2. Este folosit la obținerea aliajelor cu punct de topire scăzut și rezistente față de agenții de coroziune, ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare etc.; sulfura și oxidul de c. sînt întrebuințate la preparea culorilor fine și a smalțurilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer în 1817.