BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

brom sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: fr brome] Element chimic lichid, metaloid, de culoare roșu închis, cu miros pătrunzător, asemenea clorului.

brom² s.n. (chim.) Element chimic, nemetal lichid din grupul halogenilor, de culoare roșu-închis, cu miros înțepător și pătrunzător, foarte toxic, care în natură există numai sub formă de compuși, mai ales bromuri, și care este utilizat în industria chimică, farmaceutică etc. (Br). • pl. -uri. /<fr. brome; cf. gr. βρῶμος „cu miros urît”.

brom¹- Elem. de compunere „miros fetid”. • și bromo-. /<fr. brom(o)-; cf. gr. βρῶμος „cu miros urît”.

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

BROM s. n. Metaloid în stare lichidă la temperatura obișnuită, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, asemănător cu clorul; se întrebuințează în industria chimică și farmaceutică și la fabricarea gazelor de luptă.

BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.).

BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urît].

BROM¹ s. n. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic. (< fr. brome)

BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare roșie-închisă, cu miros pătrunzător neplăcut, folosit în industria chimică, în farmaceutică și în fotografie. /<fr. brome

brom n. corp simplu lichid, brun, veninos și de un miros neplăcut, descoperit în 1826 de Balard în apele mlaștinilor sărate.

*brom n. (vgr. brômos, putoare). Chim. Un corp simplu roș cafeniu, puturos, înțepător și sofocant, cu gust acru și arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- și epta-valent, cu densitatea de 3,18 la 0°, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63° și se solidifică la -24,5° prefăcîndu-se în lamele cenușiĭ. A fost descoperit la 1826 de Francezu Balard în mlaștinile sărate.

bru saŭ br, interj. care arată tremurătura de frig saŭ de frică. V. bruh.

brom s. n.; simb. Br

brom s. n.; simb. Br

brom s. n.; simb. Br

Br, simbol chimic pentru brom.

BROM (< fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3°C, p. f. 58,78°C), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826.