3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr borner] A pune borne (1).

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1).Fr. borner.

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner

bórnă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 174 / Pl: ~ne / E: fr borne] 1 Piatră, stâlp sau alt semn care indică marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2 (Îs) ~ kilometrică Piatră așezată pe marginea drumului, care indică distanța până la localitățile de pe șosea. 3 Stâlp implantat la distanțe regulate pe marginea unei suprafețe carosabile. 4 Piesă de contact la capătul unui conductor electric.

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constînd dintr-o piatră, un stîlp de lemn etc. care arată marginea sau punctul caracteristic al unui teren; piatră de hotar, Bornă kilometrică = stîlp mic de piatră așezat pe marginea drumurilor pentru a marca distanțele în kilometri. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice prin care se realizează legătura electrică. Bornele transformatorului. Bornele mașinii.

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne.

BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne)

BÓRNĂ ~e f. 1) Stâlp de beton, piatră sau alt obiect care servește drept semn de marcaj pe marginea unei șosele, de-a lungul unei frontiere, a unei proprietăți funciare etc. 2) Piesă metalică montată la capătul unui fir care realizează legătura unei mașini sau a unui aparat la rețeaua electrică. /<fr. borne

bornă f. Buc. muscă. [Onomatopee ce reproduce sbârnăitul insectei (cf. sbârnăi)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORNA. 1. – Gr., 1790 (BCI VII 21); C. (Tis 338). 2. Born/e (17 B I 465); -ea și -ici (Mar). 3. Bornaș, D., act.

arată toate definițiile

Intrare: borna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borna
  • bornare
  • bornat
  • bornatu‑
  • bornând
  • bornându‑
singular plural
  • bornea
  • bornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bornez
(să)
  • bornez
  • bornam
  • bornai
  • bornasem
a II-a (tu)
  • bornezi
(să)
  • bornezi
  • bornai
  • bornași
  • bornaseși
a III-a (el, ea)
  • bornea
(să)
  • borneze
  • borna
  • bornă
  • bornase
plural I (noi)
  • bornăm
(să)
  • bornăm
  • bornam
  • bornarăm
  • bornaserăm
  • bornasem
a II-a (voi)
  • bornați
(să)
  • bornați
  • bornați
  • bornarăți
  • bornaserăți
  • bornaseți
a III-a (ei, ele)
  • bornea
(să)
  • borneze
  • bornau
  • borna
  • bornaseră
Intrare: Borna
Borna nume propriu
nume propriu (I3)
  • Borna
Intrare: bornă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornă
  • borna
plural
  • borne
  • bornele
genitiv-dativ singular
  • borne
  • bornei
plural
  • borne
  • bornelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borna

  • 1. A pune borne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: demarca

etimologie:

bornă

  • 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc.; piatră de hotar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Bornă kilometrică = stâlp mic de piatră așezat pe marginea drumurilor pentru a marca distanțele în kilometri.
        surse: DLRLC
  • 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Bornele transformatorului. Bornele mașinii.
      surse: DLRLC

etimologie: