2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonóm, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bonhomme] 1-2 (Om) cumsecade și credul (cu gusturi și purtări simple).

BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.

BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul, putînd fi ușor indus în eroare.

BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.

BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme].

BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme)

BONÓM ~i m. livr. Persoană care vădește blândețe și simplitate; om bun. /<fr. bonhomme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme.Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BONOMI, Ivanhoe (1873-1951), om politic italian. Socialist reformator. Ca ministru de Război (1920) a negociat Tratatul de la Rapallo. Prim-min. (1921-1922; 1944-1945). S-a retras din viața politică fiind în opoziție cu ideile lui Mussolini. În 1940 s-a alăturat mișcării antifasciste, devenind liderul ei în 1942.

Intrare: Bonomi
Bonomi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bonomi
Intrare: bonom
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonom
  • bonomul
  • bonomu‑
plural
  • bonomi
  • bonomii
genitiv-dativ singular
  • bonom
  • bonomului
plural
  • bonomi
  • bonomilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonom

  • 1. livresc Om blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: