opțiuni
  • info

2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

bonc1, boancă a [At: DAMÉ, T. 68 / Pl: ~nci, boance / E: nct] (D. oi) Fără dinți.

bonc1, -oancă adj. (reg, despre oi) Care este fără dinți. • pl. bonci, -ce. /etimol. nec.

Ortografice DOOM

bonc2 (pop.) adj. m., pl. bonci; f. boancă, pl. boance

bonc1 (pop.) adj. m., pl. bonci; boancă, pl. boance

Enciclopedice

BONCU. 1. – b. (Sd XVI). 2. + -an: Boncănescu, N. (Î Div). 3. + -an, -el: Boncănel, munt. (RI I 21). 4. + -uț: Boncuț (Moț). Maretič derivă srb. Bonko din Bonaventura (Rad vol. 82 p. 145). 5. + -cea, -ciu: Bonciu fam. (Sd X; Arh); – pren. (P Bor 123); -l zis și Bunciul iuzbașa, 1631 (Drj 78); Boncea (IS 279; Nif; BGL LIII 156). 6. Boncilă b. (16 A III 171). 7. Cf. Bonchiciul, St. (17 B IV 322).

Intrare: Boncu
Boncu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Boncu
Intrare: bonc
bonc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonc
  • boncul
  • boncu‑
  • boancă
  • boanca
plural
  • bonci
  • boncii
  • boance
  • boancele
genitiv-dativ singular
  • bonc
  • boncului
  • boance
  • boancei
plural
  • bonci
  • boncilor
  • boance
  • boancelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonc, boancăadjectiv

  • 1. regional (Despre oi) Care este fără dinți. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.