BONCU. 1. – b. (Sd XVI). 2. + -an: Boncănescu, N. (Î Div). 3. + -an, -el: Boncănel, munt. (RI I 21). 4. + -uț: Boncuț (Moț). Maretič derivă srb. Bonko din Bonaventura (Rad vol. 82 p. 145). 5. + -cea, -ciu: Bonciu fam. (Sd X; Arh); – pren. (P Bor 123); -l zis și Bunciul iuzbașa, 1631 (Drj 78); Boncea (IS 279; Nif; BGL LIII 156). 6. Boncilă b. (16 A III 171). 7. Cf. Bonchiciul, St. (17 B IV 322).