bolborosi [At: BĂRAC, T. 41/9 / V: borb-, -răsi, -bolo- / Pzi: ~sesc / E: fo] 1-2 vit A vorbi nedeslușit. 3-4 vit (Înv) A vorbi în somn. 5-6 vit (Înv) A bâlbâi. 7 vt (Înv) A vorbi într-o limbă străină. 8 vi (D. lichide) A gâlgâi. 9 vi (D. curcani) A scoate sunetul specific. 10 vi (Rar; d. rațe) A bălăci cu ciocul prin apă. 11 vi (Pop; d. mațe) A chiorăi. 12 vi (Pop) A mânca cu zgomot.

bolborosi vb. IV. 1 intr., tr. A vorbi încet și nedeslușit. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire (REBR.). ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg). Boierii în divan bolboroseau graiuri străine (ODOB.). ◊ Expr. A bolborosi turcește v. turcește. 2 intr. (mai ales despre lichide) A produce un zgomot caracteristic ciocnirii de un obstacol, tîșnirii dintr-un orificiu sau în procesul de fierbere; a gîlgîi. Apa se scufundă bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori (VLAH.). ♦ (pop.) A chiorăi. 3 intr. (despre curcani) A scoate sunete specifice. • prez.ind. -esc. și borborosi vb. IV. /form. expr.

bolbol (bolbor!) int. care imitează clocotitul apei agitate și borborositul curcanilor.

BOLBOR(OSI) vb. 1. Bolborea (Cat; 17 B I 220). 2. Bolborici, M., act. 3. sinc. Băborea (16 B IV 198).