BARBURA 1 npr. f. ¶ 2 ⛪ Numele popular al sfintei Varvara pe care țăranii o serbează la 4 Decemvrie: în această zi, femeile își îmbărburează copiii, adică îi însemnează la bărbie, la frunte și la obraji cu degetul arătător muiat în miere sau în zeamă de căline [lat. Barbara].

Barbura f. ziua sfintei Barbura sau Varvara (4 Dec.), rea de vărsat, și datinile poporului din acea zi. V. îmbărburà.

barboră sf vz barbură

barbur² sn vz barbură

barburară sf vz barbură

barbură sf [At: H II, 34 / V: ~rară, ~buri / Pl: ~re / E: lat barbara] (Reg) 1 Obicei de Sfânta Barbara (4 dec.). 2 (Bot; reg) Călin (Viburnum opulus). 3 (Bot) Fructul călinului.

❍BARBUR, BARBURE sm. 1 Băn. Trans. Colțul dreptunghiular din partea de jos a toporului, a unui cuțit, etc., călcîiu: m’am tăiat cu barbarul cuțitului ¶ 2 Trans. 👕 Clin triunghiular cusut la pieptul și la spatele cămășilor bărbătești: Tu cămașă mi-i croi... Pe barburul dinainte Pune plug cu șase vite, Pe barburul din-apoi Pune plug cu șese boi (IK.-BRS.) [lat. barbulus < barba].

barbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).

BARBURA, nume de tradiție populară < lat. Barbara, în calendar: Varvára. 1. – f. (AO XIV 276). I-A. Candrea derivă Barbură < *Barboră < *Bar -bără, ca botez < *bătez, și toi așa masc. Barbur „păstrat numai la bulgari”, din care avem Barbul, prin disimilare (Cand 118 – 120), sau -l fiind luat ca articol. 2. Bărbureaua t. 3. Barbur s-a păstrat însă un timp și de romîni pentru că-1 găsim, cu mici modificări, în toate regiunile, ba încă într-o formă mai apropiată de prototipul latin, a) Barbăr, ard. (Ard. II 86), cu derivatele: Bărbărești (16 B III 5; AO XVII 305) și Bărbărigeni ss.; b) Bărbari, mold. act. c) prob. ar. Barberi (Cara 34), redat și cu fon. grec: Varveri, nume actual. 4. Prin disimilare din Bárbăr < *Bárbăl cu derivatele: Barbálea, ard. (Paș); – Șt. (Ard. II 94); Bărbăl/escu (Puc); -ăul t.; -ăi, -ani, -eni, -etești ss. 5. Contaminat cu Barbu: Bărbulea, 1670 ard. (Paș); – munt., 1596 (Sd VII 270; 16 B II 161; Cat); olt. (Cand 121). II. Barbul nume străvechi de tradiție rom., format prin disimilare din * Barbur formă constatată de Candrea la bulgari (Cand 118), iar finala -ul, tratată ca art. masc. 1. Barb, 1582, ard. (Paș), nume format la noi (nu adus din Italia, cf. Iorga, RI XIII 194), frecvent și la sudul Dunării, unde primește sufixe slave. 2. Barbul, boier (Dm; Rel; Ard II 141), cu derivate: Bărbu/lescu; -lești s. -leț (Paș). 3. + -a: Barba fam. act. 4. Cu art. fem. -a, Barba f. (16 B V 197) care nu poate fi din „barbă”. 5. Derivate: Barbea (Paș); Bărbăscul (Isp. III -¹) Bărb/escu; -ești s. (Gr. Buc), iar cu asimilare regresivă: Berbești (Dm; Ard 21, 117; Hur; 17 B II 376) și Berbescu (Hur). III. Derivate din Barbu cu diverse sufixe: -an: Bărbanul, Drăgușan (17 A II 63, 67). Bărbănescu, ard. 2. + -ău: Bărbău, T., mold. (Sd VII 304). 3. + -el: Bărbel, I., ard. (An C. 4. + -eș: Barbeș (17 A 1148). 5. + -ică: Bărbicești s., olt. (Sd XXII). 6. + ior: Bărghior, mold. (RI V 225); – Pădure, mold. (Sd VII 65). 7. + -ocea: Barbocea, mold. (Sd. VI 15). 8. + -on (< oniu) + suf. -a: Barbona (Puc); Barbonie, M. (Grd. 11); Bărbon/e olt. (Sd VI 491); -ie (î Div); Bărboane, act. (Jiul ard); + -oiu: Bărboiu, Ursul (Isp 1²), Bărboiu vornic (Costin); + -cea: Barboncea (16 B IV 402). 9. + -os: Bărbos fam. mold. act.; Bărbosea (Mano 23), care se confundă cu „bărbos”. 10. + uc: Barbuc (An Pl 116); -a, b. munt. (RI X 136); Bărbăcuți t. < *Bărbucuț; 11. + -ucea: Bârbuci (17 B I 368); olt. (Cand 121); Bărbucea, ard. 1680 (Paș); -cești s. (17 B II 235). 12. + -ucea + -an: Bărbucean pren. olt. (Cand 121); – Știrbei, 1825 (RI XIV 115) = Barbu Știrbei; – Nic., ard. (Șchei III); cf. și Barbucin, Pav., 1841 (BAP II 272). 13. + -ui: Bărbuiu, Ursu, mold., 1618 (Sd V 15); -l (Sd XXI); Barbuia (17 Bl 167; IV 132; Giur 86); băn. (17 B II 186); Bărbuea (AO XIX 158). 14. + -uică: Bărbuică, olt. (Cand 121; Sd XXII). 15. + -uicea și -uincea: Bărbuicea, Bărbuin/cea, -cești s. (Giur 315). 16. + -uița: Bărbuița (17 B I 186). 17. +-uș: Bărbuș, mold act.; ard., 1680 (Paș); -a (Ur XXII 224); -ani s. (Dm). 18. + -uș + -că, -co: Barbuș/câ, -co (16 A III 197, 215). 19. + -uț: Bărbuț, act. (Paș); -ă, act.; -oiu (Cand 121). 20. Asemănări: Bărbuza, Banul, munt. (Sd V. 176). 21. Cu sufixe slave: Barbulov; Barbovschi (Băl II; Arh); Barbolovici, ard. (Ard.) 22. Reluare din magh. Borba < Borbála „Barbara” (Drăg, Paș): Bórbota (etim. Paș).