7 definiții pentru barbură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barbură sf [At: H II, 34 / V: ~rară, ~buri / Pl: ~re / E: lat barbara] (Reg) 1 Obicei de Sfânta Barbara (4 dec.). 2 (Bot; reg) Călin (Viburnum opulus). 3 (Bot) Fructul călinului.

BARBUR, BARBURE sm. 1 Băn. Trans. Colțul dreptunghiular din partea de jos a toporului, a unui cuțit, etc., călcîiu: m’am tăiat cu barbarul cuțitului 2 Trans. 👕 Clin triunghiular cusut la pieptul și la spatele cămășilor bărbătești: Tu cămașă mi-i croi... Pe barburul dinainte Pune plug cu șase vite, Pe barburul din-apoi Pune plug cu șese boi (IK.-BRS.) [lat. barbulus < barba].

Barbura f. ziua sfintei Barbura sau Varvara (4 Dec.), rea de vărsat, și datinile poporului din acea zi. V. îmbărburà.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barbură (-re), s. f.1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).

Intrare: barbură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbură
  • barbura
plural
  • barbure
  • barburele
genitiv-dativ singular
  • barbure
  • barburei
plural
  • barbure
  • barburelor
vocativ singular
plural
barboră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
barburară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbur
  • barburul
  • barburu‑
plural
  • barburi
  • barburii
genitiv-dativ singular
  • barbur
  • barburului
plural
  • barburi
  • barburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)