AXONOMETRIE, (2) axonometrii, s. f. 1. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. 2. Reprezentare obținută prin această metodă.- Din fr. axonométrie.

axonometrie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr axonométrie] 1 Metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan. 2 Disciplină care studiază reprezentările axonometrice.

AXONOMETRIE s. f. Metodă de reprezentare a obiectelor spațiale pe un plan, astfel ca imaginea obținută să dea impresia realității. – Din fr. axonométrie.

AXONOMETRIE s.f. 1. Metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan. 2. Disciplină care studiază reprezentările axonometrice. [< fr. axonométrie, cf. gr. axon – axă, metron – măsură].

AXONOMETRIE s. f. 1. metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan. 2. disciplină care studiază reprezentările axonometrice. (< fr. axonométrie)

axonometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. axonometria, g.-d. axonometrii, art. axonometriei; (reprezentări) pl. axonometrii, art. axonometriile (desp. -tri-i-)

!axonometrie (-me-tri-) s. f., art. axonometria, g.-d. axonometrii, art. axonometriei; (reprezentări) pl. axonometrii

axonometrie s. f. (sil. -tri-), art. axonometria, g.-d. axonometrii, art. axonometriei

AXONO- „axă rectangulară”. ◊ gr. axon, onos „axă, osie” > fr. axono,- germ. id., engl. id. > rom. axono-. □ ~fore (v. -for), s. n. pl., graptoliți la care sicula rămîne distală, iar hidrotecile se dezvoltă în mod centripet, avînd deschiderile orientate în sens invers; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan, folosindu-se raportarea prealabilă a acestora la trei axe de coordonate ortogonale. 2. Disciplină care studiază reprezentările axonometrice.